Lectia micului meloman - 16 ianuarie 2010

Pastravul - 16 ianuarie 2010

Aveti nevoie de Flash player 8 sau mai recent pentru a asculta acest clip

În Pădurea fermecată sunt tot felul de fiinţe, care mai de care mai interesante. Aceasta este povestea în care veţi descoperi câteva dintre ele, alături de cei trei eroi ai noştri.Aşadar.....

În timp ce Arietta şi Pocchettina se certau pentru un lucru mărunt – dacă Franz Schubert a scris doar Cvintetul „ Păstrăvul” sau şi liedul cu acelaşi nume - Ton Piticoton căuta de zor Peştişorul fermecat. Auzise el că ar fi în Lacul Violet. De aceea s-a dus până acolo.....pentru ca să se convingă. În loc de peştisor a găsit pe Domnul Castor. Acesta eface parte din acea categorie de persoane care impresionează cu marea sa cultură muzicală, cu dorinţa nesecată de a asculta muzică de foarte bună calitate dar şi cu firea morocănoasă. Greu scoţi vorbele de la el . Treaba lui principală este să construiască. În momentul în care Ton Piticoton l-a întâlnit, Domnul Castor ajunsese să ridice una dintre numeroasele terase ale casei. Vă daţi seama că nu avea deloc chef de vorbă dar pe Ton Piticoton nu îl prea interesa acest aspect. De voie, de nevoie, Domnul Castor i-a răspuns la câteva întrebări, făcându-l pe piticul nostru să înţeleagă că nu este deloc bine să se ducă după Peştişor. Judecaţi şi voi: acesta nu avea nici o putere de a îndeplini dorinţele, era nevricos şi răutăcios şi pe deasupra mai avea şi o mamă care nu era peşte...Caracatiţa cu bască! Oricine ar fifot în locul Piticului ar fi plecat imediat. Ton Piticoton, nu! El s-a apropiat, s-a tot apropiat de apă, până când a fost atras de ea. Îl răpise de fapt Caracatiţa cu bască.

Poate vă întrebaţi dacă cele două zâne au fost anunţate. Ar fi trebuit, dar ele se certau fără încetare. Degeaba Vrăjitoarea Zelda a încercat să le atragă atenţia. Ele nici nu vroiau să audă. Ca să vă spun drept, nici nu prea era de băgat înseamă Vrăjitoarea pentru că se tot prostea cu noul joc – Transformările- O prostie! Una , două, ea se transforma ba în bolovan, , ba în copac, ba în muscă sau în portocală zburătoare. Aveau şi zânele dreptatea lor: cum să te uiţi la un bolovan sau la un copac? Zelda însă, văzând că nu le atrage atenţia prin nimic, le-a strigat că Piticul a fost răpit. Abia atunci Pocchettina şi Arietta s-au învrednicit să o asculte. Vrăjitoarea Zelda nu avea nici un interes să-l scape pe Ton Piticoton dar ştia că numai aşa o să fie băgată în seamă. Nu a prevăzut însă că cele două o să o lase baltă acolo şi vor da fuga la Domnul Castor pentru ca să-l întrebe de soarta „ bietului Pitic”.

Ajunse la Lacul Violet, Domnul Castor le-a lămurit pe Arietta şi Pocchettina cum s-au petrecut lucrurile. Şi pentru că auzise despre cearta dintre ele, aceea referitoare la creaţia lui Franz Schubert, şi-a lăsat pentru câteva minute treaba deoparte pentru a discuta cu Pocchettina despre Cvintetul „ Păstrăvul”. Arietta i-a trezit repede la realitate. Ea vroia să-l salveze pe Pitic. Domnul Castor s-a îndurat în cele din urmă şi le-a dezvăluit un secret: dacă o vor face pe Caracatiţa cu bască, ştiţi, mama Peştişorului fermecat, să plângă, ea îl va elibera pe Ton Piticoton. Ciudată dorinţă avea şi Caracatiţa asta! Dar nu o judecaţi prea aspru; şi voi v-aţi dori să plângeţi un pic dacă de zile întregi nu aţi face altceva decât să râdeţi din orice.

Pe când Pocchettina şi Arietta se consultau cum să facă să o înduplece pe Caracatiţa cu bască să-l elibereze pe Ton Piticoton, iaca şi Caracatiţa. Voi ce credeţi? Au reuşit zînele noastre să-l elibereze în cele din urmă pe Pitic? Cred că cel mai bine ar fi să ascultaţi povestea Lecţia micului meloman din 16 ianuarie 2010. Vă veţi lămuri singuri.

Inapoi