Mica serena - 21 noiembrie 2009

Aveti nevoie de Flash player 8 sau mai recent pentru a asculta acest clip Povestea noastră începe destul de furtunos: Arietta a auzit că Ton Piticoton se certa zdravăn cu cineva . Până să afle despre ce este vorba a dat fuga să o anunţe pe Pocchettina. În momentul în care a adus-o şi pe Pocchettina la locul cu pricina, nimeni şi nimic nu mai tulbura liniştea Pădurii Fermecate. Ba chiar mai mult decât atât, nimic nu se mai auzea, nici vântul, nici frunzele cum foşnesc, deşi era evident că acestea se mişcă în continuare. Ceva era în neregulă. Intrigate, au plecat amândouă la căsuţa lui Ton Piticoton. Acesta dormea liniştit în balasoarul lui, cu Motănel cu bretonel în braţe. Nimic nu putea să-l trezească. După mai multe încercări, Pocchettina a făcut o vrajă şi Ton Piticoton s-a trezit. Atât Arietta cât şi Pocchettina doreau să ştie ce se întâmplase. Piticul, liniştit le-a povestit că s-a certat cu Regina Nopţii. Cum era posibil? Oare el nu ştia că Regina era una dintre cele mai puternice Zâne. Foarte pe scurt Ton Piticoton le-a spus că Regina Nopţii s-a supărat pe el pentru că a stat pe stânca verde. Nici una, nici două a început să cânte iar melodia era atât de stridentă încât Piticul i-a spus că este fals. O obrăznicie de neiertat pentru care Regina Nopţii a hotărât că va trebui să plătească nu numai el ci întreaga Pădure Fermecată. Aşa că l-a vrăjit să doarmă şi odată cu el şi pădurea. Pentru cele două zâne lucrurile erau foarte clare acum: trebuiau să meargă la Regina Nopţii şi să-i ceară iertare. La început Ton Piticoton nu a vrut dar în cele din urmă au plecat cu toţii. Ajunşi la Regina Nopţii, Pocchettina şi Arietta au încercat să o îmbuneze dar degeaba. Era atât de furioasă pe Ton Piticoton încât nu le-a dat prea mari speranţe. Le-a spus celor două ( pentru că piticul se ascunsese) că nu va face nimic dacă nu vor repara jucăria preferată a „ dragului de Amadeus”. Ce trebuiau să facă? Nici nu au apucat să se gîndească prea bine, când totul în jurul lor s-a schimbat şi s-au trezit pe o imensă tablă de şah unde piesele erau , de bună seamă, foarte mari. Trebuiau să le mute dar ordinea era legată de o anume lucrare scrisă de Wolfgang Amadeus Mozart („dragul de Amadeus” ): Mica serenadă. Aici , Pocchettina ar fi putut ajuta dar Cartea muzicii rămăsese la Regina Nopţii. Treptat şi-au dat seama de fiecare mişcare iar după un timp, piticul a găsit şi locul unde se putea învârti cheiţa pentru ca piesele de şah să se mişte singure. Cheiţa era cam strâmbă dar la asta piticul nostru s-a priceput imediat. A îndreptat-o şi în acest fel au putut folosi cheiţa. Au reparat „jucăria lui Amadeus”. Regina Nopţii a fost foarte mulţumită. Totuşi nu vroia să desvrăjească pădurea. Ce era de făcut? Voi ce credeţi? Au reuşit cei trei eroi ai nostri să o convingă în cele din urmă?