Simfonia nr 9 „Din lumea nouă” - 7 noiembrie 2009

Aveti nevoie de Flash player 8 sau mai recent pentru a asculta acest clip Oare unde locuiesc cele două zâne, Arietta şi Pocchettina? Unii spun că într-un palat asemeni celui din Cenuşeasa, alţii că stau într-un castel ca cel al Prinţesei Lebăda dar care este invizibil pentru cei ce nu cunosc lumea magică a muzicii. Oricum ar fi , în povestea noastră de acum, cele două se aflau în castelul lor sau undeva în apropierea lui, în parcul castelului şi ascultau o muzică minunată compusă de Antonin Dvorak. Pocchettina încerca să-i spună câte ceva despre această lucrare Ariettei dar aceasta, superficială, după cum o ştiţi, şi-a adus aminte că i-a împrumutat Pocchettinei un inel cu piatră ( este advărat o piatră ciobită) la care ţinea foarte mult. Imediat ce a adus aminte de acesta, Pocchettina s-a făcut că nu aude. În cele din urmă, Arietta insistând, studioasa noastră zână a recunoscut că i l-a dat lui Ton Piticoton. Cum este posibil aşa ceva? Să dai împrumut cuiva un obiect iar acesta să-l împrumute la rândul lui? Este inadmisibil! Supărată, Arietta o convinge pe Pocchettina să plece împreună la coliba lui Ton Piticoton pentru ca să recupereze inelul dar acolo, ce să vezi? Piticul, care nici gând nu avea să se ţină de promisiunea făcută Pocchettinei, dăduse mai departe inelul. Cum ? Foarte simplu: îl dăduse Balerinei de cristal . Aceasta îl momise pe Motănel cu bretonel cu smântânică. Pentru ca să-l scape pe Motănel din mâinile drăgălaşei Balerine de cristal, Ton Piticoton i-a dat acesteia inelul. Lucrurile erau din ce în ce mai încâlcite dar Arietta ştia că trebuie să meargă mai departe să-şi recupereze inelul. Trebuiau să ajungă la Balerina de cristal! Era însă o problemă: ea locuia pe Tărâmul secretelor şi pentru ca să ajungă acolo trebuiau să treacă printr-o scorbură. Ton Piticoton s-a oferit să le conducă pe zâne până la scorbură dar de mers, nu a mers mai departe. Ajunse pe Tărâmul secretelor, Pocchettina şi Arietta au descoperit cu greu locul unde se afla Balerina de cristal. Ar fi fost foarte greu să vorbească cu aceasta pentru că era nemişcată. Fără să-şi dea seama, mai mult din plictiseală, cele două zâne au deschis Cartea muzicii iar muzica a trezit-o pe Balerină. Aceasta a recunoscut imediat că a avut inelul dar că făcuse un schimb cu Căluţul de Mare cu Ochii de Argint. Acesta îi dăduse pantofiorii de dansat , care dansau singuri iar ea îi dăduse inelul. Incredibil, gândea Arietta. Cum este posibil ca inelul ei să „ călătorească” aşa şi ea să nu ajungă să-l mai vadă? În cele din urmă au convins-o pe Balerina de cristal că pantofiorii nu îi sunt de nici un folos pentru că ea este foarte talentată şi nu are nevoie de pantofiori. Pocchettina şi Arietta i-au luat şi au plecat mai departe la Căluţul de Mare cu Ochii de Argint. Acesta era ascuns ...... într-un nor albastru. În clipa în care cele două zâne au ajuns la el, Căluţul era necăjit că nu poate dansa deşi îi plăcea atât de mult. Pocchettina şi Arietta au încercat să-i explice că nu este nevoie să danseze el ci tre buie să se uite la pantofiori cum dansează . Aceasta îl va încânta. Doar aşa au putut lua inelul cu piatra ciobită înapoi. Dar acum aveau o mare problemă: cum se întorceau? Se aflau pe un nor albastru. Le-a ajutat oare Căluţul de Mare cu Ochii de Argint să revină în Pădurea Fermecată?