Arhiva : 2013 | 2012 | 2011 |

Colecția de jazz

Emil Bazga (II)
Duminică, 29 Aprilie 2012 , ora 18.10

In editiile 28 si 29 aprilie 2012, Colectia de Jazz il are ca invitat pe trompetistul Emil Bazga. El ne vorbeste despre debutul muzical, despre experienta acumulata in strainatate, Emil fiind de mai bine de 15 ani plecat din Romania, reusind in acest interval de timp sa desfasoare o bogata activitate jazzistica in Europa (in Germania in special) si in Statele Unite.

Emil Bazga ne-a adus inregistrari realizate alaturi de cativa muzicieni de jazz americani. Aceste teme, care vor aparea pe urmatorul sau album, se difuzeaza in premiera la radio cu ocazia Colectiei de Jazz.

Aflati despre cariera unui mare jazzman roman afirmat in strainatate – un tanar muzician care este cu adevarat o comoara ascunsa a jazzului romanesc: trompetistul si liderul e formatie Emil Bazga:

Aveam 22 de ani, eram student la Conservator, cantam si la Opera Romana, eram intr-un fel profesionist. Am inceput sa cant jazz la Bucuresti cu Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, apoi cu Johnny Raducanu si cu Marius Popp. Am fost impins de la spate de generatia mai in varsta decat noi, imi spuneau ca sunt talentat si ca ar fi trebuit sa plec din Romania pentru ca locul meu nu este aici si as putea sa fac performanta in strainatate.[...]

Am inceput sa cant la trompeta de la 10 ani la Liceul de muzica din Iasi, apoi am venit la Conservatorul din Bucuresti. Am studiat la inceput muzica clasica, am terminat studiile la Conservator la clasa maestrului Iancu Vaduva. La 20 de ani am inceput sa studiez jazzul si acum combin ambele genuri muzicale. Am avut totusi o problema cand eram in Romania: cei din clasic imi spuneau ca imi stric sunetul daca mai cant jazz iar cei din jazz spuneau ca nu trebuie sa cant clasic pentru ca sunetul devine prea moale. Pana la urma am vazut ca poti sa canti cele doua genuri, acelasi lucru il face si Wynton Marsalis pe care il admir. Un muzician poate canta toate genurile de muzica cu o conditie – sa nu le amestece in interpretare – sa respecte genul.[...]

Jazzul este o conversatie, este o prietenie...Un muzician are o informatie si practic trebuie sa-si gaseasca perechea pentru ca el sa aiba acea conversatie si placere de a canta.”