În relativa sa izolare de la Las Arenas, Boccherini încerca să menţină legătura cu restul lumii muzicale: stabilea contacte cu edituri, coresponda cu Joseph Haydn, muzicianul pe care îl admira poate cel mai mult. În 1783 i-a trimis câteva compoziţii prinţului Friedrich Wilhelm, în scurt timp, viitorul rege al Prusiei: muzician rafinat şi violoncelist entuziast, i-a apreciat creaţiile şi i-a trimis o scrisoare prin care se arăta interesat şi de alte compoziţii. Boccherini îi va mai trimite un set de lucrări din repertoriul anilor precedenţi, întrucât contractul său cu Don Luis îi interzicea să lucreze şi pentru alţi angajatori…

Astfel a început o frumoasă colaborare între cei doi, iar unul dintre efectele pe care le-a produs a fost suplimentarea salariului lui Boccherini cu alte 12.000 de reali, Don Luis dorind probabil să se asigure că angajatul său nu va pleca la Berlin.

Anul 1784 nu aduce în catalogul creaţiei lui Boccherini decât 6 cvintete op.36, iar următorul nicio pagină muzicală: 1785 este un an de doliu în biografia lui Boccherini: moare soţia sa, Clementina, şi, de asemenea, protectorul său, Infantele Don Luis. Boccherini se vede astfel nevoit să caute noi surse de venit: la scurt timp după moartea Infanteului, compozitorul îi scrie Regelui Carlos al III-lea, care îi oferă o pensie anuală de 12.000 de reali şi perspectiva angajării în Capella Regală din Madrid, la apariţia unui post disponibil ca violoncelist.
Postul aşteptat a fost însă ocupat de Francesco Brunetti, fiul lui Gaetano Brunetti, primul violonist al orchestrei regale şi capelmaestrul prinţului din Aranjuez, viitorul rege Carlos al IV-lea, de unde şi zvonurile unei posibile rivalităţi între muzicieni.

Cu toate acestea, Boccherini a stat la adăpost de problemele materiale, datorită celor două angajamente de durată care au apărut pe parcursul anului următor, 1786. Pe 21 ianuarie a fost numit compozitor al camerei Prinţului Friedrich Wilhelm al Prusiei, cu care stabilise legături încă din 1783, acesta devenind, aşa cum spuneam, în acelaşi an 1786, regele Friedrich Wilhelm al II-lea.

Postul îi va aduce lui Boccherini un venit substanţial, 1000 de taleri pe an, fără a fi nevoit să părăsească Spania. Trebuia să-i trimită însă regelui Prusiei câte 12 lucrări instrumentale pe an, înscriindu-se astfel în suita extrem de onorabilă a compozitorilor care i-au dedicat regelui-meloman lucrări: Haydn, Mozart, Beethoven…