Printre opusurile memorabile anilor 1952-1954, se găsesc cele patru tablouri simfonice Prin Munții Apuseni de Marțian Negrea, opereta Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino și Variațiunile simfonice pe un cântec de Anton Pann de Theodor Grigoriu. Tiberiu Olah scrie și el în 1956 a sa Simfonie I, iar un an mai târziu Anatol Vieru va finaliza oratoriul Miorița. Două concerte pentru vioară și orchestră - de Dumitru Capoianu și Pascal Bentoiu -, un concert pentru pian și orchestră - a lui Valentin Gheorghiu - și muzica corală a lui Radu Paladi - printre care se numără miniatura Dar de nuntă - întregesc portretul muzical original al acestei epoci.

Pe parcursul anului 1957, Televiziunea Română începe să transmită câteva programe, întâi sporadic, apoi din ce în ce mai sistematic. În 1958 se organizează primul festival Enescu, în cadrul căruia se cântă în premieră în România opera Oedipe.

George Bălan, cu aspra-i pană de critic muzical, prezintă publicului meloman noua generație, pe care o laudă și o sprijină ideologic în articolele sale din revista Contemporanul. Îi numește mai întâi pe Anatol Vieru, Theodor Grigoriu, Pascal Bentoiu, Radu Paladi, Dumitru Capoianu. Apoi, îi va menționa și pe Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Doru Popovici, Ștefan Niculescu, Cornel Țăranu, Dumitru Bughici. Mai adăugăm noi: Miriam Marbe, Dan Constantinescu, Adrian Rațiu, Nicolae Beloiu.