Astăzi ne apropiem puțin de universul personal și muzical al tenorului Ioan Hotea, una dintre cele mai remarcabile voci ale timpului nostru, o voce recompensată în 2015 cu Marele Premiu al Concursului Operalia - faimoasa competiție organizată de Placido Domingo.

Eu am citit că tu, până la 16 ani, ai făcut pictură și că muzica a fost doar un hobby și voiam să te întreb când anume ai început lecțiile de canto și ce anume te-a adus înspre lumea operei, de fapt?

Am studiat pictura, am făcut Liceul de Arte din Baia Mare. Am rămas la pictură și în clasa a IX-a. Și în clasa a IX-a... atunci a apărut un fel de îndoială, pentru că mi-am descoperit vocea, era și perioada cu "cei trei tenori", cu toate transmisiunile live și... mama a iubit foarte mult baletul de mică și și-a dorit să facă o carieră ca balerină și a rămas foarte îndrăgostită de tot ce înseamnă muzică clasică, balet. Ea a fost cea care mi-a zis să-i ascult pe cei trei tenori, simfonii, ea a fost cea care mi-a insuflat această dorință de a aprofunda muzica clasică. Am început să-i imit pe cei trei tenori. Artiștii plastici sunt, așa, mai introvertiți, nu se expun, nu sunt expuși unui public larg și mi-a plăcut și asta dar, în același timp, am zis "uau, să fii un artist și să fii în fața unei mulțimi de oameni!"

Nu ți s-a părut intimidantă ideea asta, de a fi vulnerabil, până la urmă, în fața atâtor persoane necunoscute?

Ba da, mi s-a părut, și am avut destul de mult de muncă cu timiditatea și cu emoțiile... e ceva total diferit.

Tu când ai început, deci, cu canto? În clasa a IX-a sau mai târziu?

A IX-a, al doilea semestru. Am luat admiterea la pictură, mă descurcam cred că destul de bine la pictură și-mi plăcea foarte tare ce făceam - chiar am câștigat concursuri locale în Baia Mare - și... nu mi-am dat seama ce implică totuși să fii un artist de operă.

Și de la Baia Mare, orașul tău natal, ai bătut cale foarte lungă și ai venit aici, la București, la Conservator, unde i-ai avut profesori pe tenorul Ionel Voineag și pe soprana Mariana Colpoș. Care ar fi câteva dintre cele mai plăcute amintiri pe care le păstrezi din perioada studenției?

Probabil momentul cel mai frumos și momentul care chiar m-a convins că sunt pe un drum potrivit a fost câștigarea Olimpiadei de canto naționale. Am câștigat-o la București și acesta a fost momentul în care am decis că, da, sunt pe un drum potrivit și clar că asta va fi până la urmă destinul meu ca și cântăreț de operă, e ceea ce-mi doresc. Am intrat automat la clasa de canto. Mi-am dorit să ajung la domnul profesor Voineag pentru că era singurul tenor. După aceea, am ajuns la doamna Colpoș, care era directoarea Operei din București la momentul acela și mi-am dorit să ajung și eu cumva să cânt la Opera din București, fie și în cor. Așa s-a și întâmplat. Am ajuns în corul Operei din București și de acolo mai departe. Am debutat în Nemorino. Doamna profesoară a avut foarte mare încredere în mine și mi-a dat șansa să debutez cu Nemorino la București, deși eram foarte tânăr și majoritatea a avut îndoieli în privința asta.

Câți ani aveai atunci?

23 de ani.

Ai menționat Olimpiada de muzică și știu că ai participat la mai multe concursuri de canto (nu o să le numesc acum), ai obținut premii foarte importante, dar, cu siguranță, cel mai prestigios și semnificativ dintre ele a fost cel pe care l-ai obținut în 2015 la Operalia. Ai câștigat acolo premii întâi atât la secțiunea de operă, cât și la cea de zarzuelă. Competiția asta organizată de Placido Domingo este în continuare unul dintre cele mai bune moduri, aș zice, de a intra în circuitul internațional al lumii operei. Ce a însemnat, la modul foarte concret, în sensul de colaborări, această reușită pentru tine?

Operalia este cel mai important concurs de canto al zilelor noastre. Bineînțeles, a fost momentul cel mai important poate al carierei mele până în ziua de azi, pentru că în juriu au fost mi se pare în jur de 10-12 directori de operă, de opere importante din Europa și din lume. Am avut o deschidere importantă. Ca să ajung la Operalia, totuși am avut niște experiențe înainte. Am cântat în niște teatre - la Viena, în Monte Carlo, am cântat cu Placido Domingo la Monaco. A fost step by step, nu am ajuns în Operalia, să câștig Operalia nefiind cunoscut cât de cât. Eram deja solistul Operei din Wiesbaden, am avut niște experiențe.

Să zicem că ți se propune un rol și nu ești convins că-ți e potrivit. La cine mergi, cu cine te sfătuiești?

Am încercat foarte mulți profesori, am lucrat în Italia cu Alberto Cupido, am lucrat cu un profesor, iarăși, foarte bun dar nu neapărat cunoscut, la Verona; am lucrat la Barcelona. Am încercat ca pentru fiecare rol pe care-l abordez să găsesc un profesor care are experiență în genul acela de repertoriu. Și, bineînțeles, am învățat foarte mult de la dirijori foarte buni, de la regizori cu care am lucrat în tot acest timp. La Stuttgart, de exemplu, o producție foarte, foarte interesantă de Don Pasquale, în care am lucrat cu dirijor și cu regizor foarte interesanți... și tot așa... și la Zürich la fel.

Colaborarea ta de ceva ani cu Teatrul din Wiesbaden... ești în continuare parte în ansamblul de acolo?

Da, sunt în continuare parte din ansamblul de la Wiesbaden. Am parte de un director foarte bun acolo, un director care îmi dă șansa să îmi aleg repertoriul și care nu mă obligă să fac nimic din ceea ce consider că nu e pentru mine acum. Și, da, pentru mine e foarte important contractul de la Wiesbaden, pentru că acolo mi-am debutat rolurile. Nu este un teatru foarte mare, am preferat să debutez rolurile nu într-un teatru mare, să mă arunc direct într-un teatru foarte important, pentru că acolo deja consider că trebuie să fii pregătit, trebuie să ai ceva experiență în spate. Iar Wiesbadenul, da, mi-a oferit șansa să debutez în roluri. Locuiesc lângă Wiesbaden pentru că trebuia să am o casă. Oricum, fiind nevoit, la contractele pe care le am în exterior, să stau într-un apartament, îmi place totuși să am o acasă. Wiesbaden și Frankfurt sunt două orașe apropiate, sunt 40 de kilometri între ele, am preferat să fiu la mijloc deoarece e și o autostradă care duce direct la aeroport și atunci am o conexiune foarte bună cu aeroportul.

Ai învățat și germana între timp?

Am învățat și germana; bineînțeles că nu o stăpânesc foarte bine, dar vorbesc și continui să învăț germana deoarece mă simt bine în Germania. Germania este, totuși, cea mai mare piață de desfacere de muzică clasică din Europa, un spațiu în care îmi doresc să cânt cât mai mult. Am contracte în viitor în Germania, așa că e bine pentru mine că am decis la momentul actual să am o casă în Germania, să fie locuința mea permanentă.