Vom avea posibilitatea să ne formăm o imagine generală a fenomenului, chiar dacă ea va fi, inevitabil, fragmentară şi incompletă. Ne vom gândi la rostul, rolul şi locul pe care aceste instrumente îl ocupă în spiritualitatea românească, căci ţăranul român le-a menit cu un rost anume,  încadrat în aria semantică multiplă pe care etnologii au teoretizat-o în cadre diverse, prin funcţii şi funcţionalitate. Vom afla că fiecare instrument muzical este, până la un punct, o prelungire a posibilităţilor fizice ale omului, în actul de emitere sonoră. De la funcţia de semnalizare şi comunicare la distanţă, la cea magică, incantatorie, şi de la funcţiile utilitare la cele de divertisment, clasificarea şi analiza instrumentelor muzicale tradiţionale este supusă atât criteriilor strict muzicologice, acustice şi de organologie populară, cât şi unor interpretări şi consideraţii care poposesc în spaţiul mai amplu al antropologiei culturale. Vom conştientiza că, dincolo de sunet, se iniţiază legătura omului cu transcendentul iar instrumentele muzicale tradiţionale, ca prelungire sau substitut al posibilităţilor fizice umane de emisie sonoră, au capacitatea de a înlesni această legătură dintre lumea văzută şi cea nevăzută, dintre omenesc şi ceresc.

Vă invit, aşadar, la o incursiune în universul instrumentelor şi muzicilor tradiţionale româneşti, pe parcursul mai multor episoade, doar aici, la Radio România Muzical.