Continuăm și în 16 octombrie călătoria prin ținuturile românești, în cadrul ciclului de emisiuni dedicat sărbătoririi Anului Centenar al Marii Uniri.

În această ediție ne vom afla în Ținutul Făgărașului și în sudul Transilvaniei și vom asculta înregistrări mai vechi și mai noi, cu piese vocale și instrumentale care evidențiază diversitatea și bogăția muzicii din această regiune: de la cântecele rituale și ceremoniale din ciclul calendaristic și familial, până la cântece propriu-zise și melodii ale jocurilor populare. În prima parte vă propun o suită de înregistrări istorice realizate de Constantin Brăiloiu în această regiune, în lumea satului Drăguș, așa cum i se înfățișa lui între anii 1929 și 1933. Ele relevă o paletă stilistică amplă, de la construcții sonore arhaice și până la alcătuiri de strat mai nou, datorate influențelor citadine care-și făceau, deja, simțită prezența în viața muzicală a satului tradițional. Activitatea de culegător, pe care Constantin Brăiloiu a desfășurat-o în Ținuturile Oltului și Făgărașului în deceniul al treilea al secolului trecut, este legată de proiectele monografice ample ale Școlii sociologice de la București, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti. Culegerea și studierea muzicilor tradiționale din această regiune i-au oferit lui Brăiloiu, pe lângă șansa de a realiza mai multe seturi de înregistrări de mare valoare, posibilitatea de a sintetiza acest material documentar bogat, în studiul său intitulat "Viața muzicală a unui sat. Cercetarea repertoriului din Drăguș". Constantin Brăiloiu avea să prezinte varietatea genurilor întâlnite: melodii vocale vechi, cântece și doine cu influențe transcarpatice, cântece ocazionale, rituale și ceremoniale, melodii de joc. Practic, în paginile acestui studiu monografic, etnomuzicologul a oferit, după cum el însuși preciza, mai mult decât un instrument de lucru, un adevărat portret al Drăgușului, în toată integritatea sa, "însă doar imaginea unei clipe", căci, menționa Brăiloiu, "trecutul se străvede încă, în timp ce viitorul deja ia ființă aici și acum".

În ultima parte a emisiunii vom merge în extremitatea de sud-vest a Transilvaniei, în Hunedoara. Acolo, în apropierea cetăților dacice, a vestigiilor romane și primelor biserici creștine din acest spațiu românesc, a dăinuit o tradiție interpretativă a muzicii instrumentale de joc, bazată pe taraful transilvan tipic, alcătuit din trioul de coarde: vioară, violă și contrabas. Etnomuzicologul Speranța Rădulescu a identificat, în satul Căstău, de pe lângă Orăștie, trei generații de muzicanți. Prima generație a constituit-o taraful lui Rel Sibișan Senior, înregistrat de folcloristul Ovidiu Bîrlea în 1951. Succesorul acestui violonist de excepție a fost fiul său, Rel Sibișan Junior, care a dus mai departe, în anii '80, tradiția muzicilor de joc care animau nunțile și petrecerile populare din această zonă. Cea de a treia generație a fost constituită prin voința și perseverența lui Ioan Urs Junior, ultimul supraviețuitor al tarafului lui Rel Sibișan Junior, de a păstra tradiția muzicii instrumentale de joc din Căstău.