Doina românească are capacitatea de a sintetiza sentimente şi trăiri umane, originale şi unice, cântate vocal sau instrumental; în anul 2009 ea fost inclusă în patrimoniul imaterial al umanităţii. Teoretizată drept o specie distinctă a genului liric folcloric, doina era cândva răspândită pe un areal care cuprindea Maramureşul, Oaşul, Lăpuşul, Năsăudul, Bucovina, zona Carpaţilor de Curbură, Oltenia şi Gorjul.

Vă propun apoi să facem un popas în atmosfera obiceiurilor de iarnă, mai precis a Colindatului de ceată bărbătească, aflat în patrimoniul cultural mondial din anul 2013, printr-un demers comun al României şi al Republicii Moldova. Ceata de colindători s-a păstrat mai ales în sudul şi în Câmpia Transilvaniei, în Ţara Făgăraşului, Ţara Loviştei, în Hunedoara dar şi în Câmpia Bărăganului şi în sudul Basarabiei.

După doine şi colinde, vă invit să descoperim împreună muzica, dansul şi magia din Ritualul Căluşului, care se mai practică, încă, de Rusalii, în multe sate din sudul României: în Dolj, Olt, Argeş, Teleorman, Ilfov. Pentru vechimea, unicitatea, originalitatea şi vivacitatea sa, Ritualul Căluşului a fost proclamat de UNESCO, în anul 2005, drept „Capodoperă a patrimoniului cultural al umanităţii” şi înscris în 2008 pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Intangibil.

Jocul fecioresc este cel mai recent element de cultură tradiţională imaterială românească înscris pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Intangibil UNESCO în anul 2015, fiind recunoscut pentru originalitatea, expresivitatea, vivacitatea şi robusteţea dansurilor cuprinse în această categorie aparte, oglindind un bogat conţinut de idei şi sentimente, exprimate prin joc.

Vă invit, aşadar, marţi 7 iunie 2016, de la ora 20.30, să urmăriţi Elemente de cultură tradiţională românească incluse de UNESCO în Patrimoniul Cultural Intangibil al Umanităţii în ultimul episod din cel de-al doilea sezon al emisiunii „Muzici tradiţionale”.