Muzica bizantină reprezintă una dintre formele de manifestare artistică a preaplinului sufletesc, prin care omul se situează în relaţie de rugăciune cu Dumnezeu. Cântarea bizantină nu este doar muzică, deoarece este mai presus decât muzica: rugăciune intonată, doxologie, trăire duhovnicească şi este însăşi chintesenţa formei de manifestare concretă a cultului creştin ortodox, ca un veşmânt îngeresc al Bisericii. Vom avea posibilitatea să ascultăm câteva dintre cele mai cunoscute imnuri de slavă aduse Întrupării Domnului: Canonul Naşterii Domnului, care se cântă la Utrenia (slujba de dimineaţă) acestei sărbători a bucuriei şi luminării lumii, alcătuit în sec. al VIII-lea de Sfântul Cosma Melodul; Ceasul întâi, imn atribuit Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, datând din sec. al VII-lea; Troparul Naşterii Domnului, reprezentând o strofă unitară prin care este evocată, în mod concis, semnificaţia sărbătorii. În acelaşi context se încadrează şi cântecele de stea, care au fost consemnate prima dată în colecţia omonimă a lui Anton Pann, tipărită în mai multe ediţii succesive în timpul vieţii autorului, între anii 1830 şi 1848. Vom asculta cântarea despre cei trei crai care au vrut să-L cunoască pe Împăratul care Se născuse în Bethleem. Dincolo de spaţiul ortodox, în cultura central-europeană, de tradiţie creştină romano-catolică, cei trei regi (sau magi, cum mai sunt numiţi) apar în cântecele populare de stea, cu influenţe muzicale care atestă, la origini, cântările bisericeşti. Aceste piese exprimă influenţele imnografiei catolice asupra cântecului popular dar şi, în egală măsură, maniera de interpretare vocală, pe mai multe voci, armonizate simplu, cu naturaleţe.

Vă invit, aşadar, să-L întâmpinăm pe Hristos Domnul, Cel ce Se naşte, în ieslea sufletelor noastre, curăţite, primenite şi luminate, ascultând câteva cântări bizantine şi cântece de stea, din spaţiile culturale ortodox şi romano-catolic.