În primele decenii ale secolului al XX-lea noţiunile şi metodologia cercetării sonorităţilor folclorice nu erau foarte clare. Confuziile terminologice şi sistematice, apărute în gândirea muzicologilor importanţi ai vremii, exponenţi ai diverselor şcoli, au fost semnalate chiar de Constantin Brăiloiu, într-unul dintre celebrele sale studii, prezentat în 1958 în cadrul unui congres de la Köln, intitulat „Muzicologia şi etnomuzicologia astăzi”.

Studierea folclorului, ca expresie culturală etnică, a fost trecută apoi, de la jumătatea veacului al XX-lea, prin filtrul comparatismului. Un merit decisiv i-a revenit, pe atunci, tot savantului român, cel care a trasat câteva dintre direcţiile fundamentale de cercetare ale noii discipline. De la funcţiile magice, sociale, utilitare sau estetice, până la structurile de organizare sonoră şi ritmică, şi de la studierea muzicilor europene până la analizarea celor „exotice”, toate aceste reprezentări şi niveluri de analiză au constituit, în epocă, tot atâtea coordonate importante în devenirea ulterioară a etnomuzicologiei. Ne vom reaminti împreună câteva dintre momentele determinante, să le numim „astrale”, atât pentru cariera şi devenirea lui Constantin Brăiloiu, cât şi pentru evoluţia şi dezvoltarea ulterioară a etnomuzicologiei româneşti, de la începutul anilor '30, atunci când el a fost cooptat în cadrul echipelor sociologice interdisciplinare, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti. În urma cercetărilor de teren, din epocă, au rezultat lucrări monografice de excepţie şi experienţe culturale unice, din care Constantin Brăiloiu a ştiut să discearnă cele mai importante caracteristici ale folclorului din ţinuturile româneşti.

Vom avea bucuria să ascultăm muzici diverse (incluse în discurile-document editate în cadrul Arhivelor Internaţionale de Muzică Populară, fondate de Brăiloiu la Geneva): de la polifoniile din Georgia, Sardinia, Corsica şi Portugalia, până la piese reprezentative pentru spaţiul tradiţional românesc, vocale şi instrumentale, provenind din Oltenia, Gorj, Moldova, Bucovina, Vrancea, Transilvania meridională şi Banat sau să ne familiarizăm cu sonoritățile cimpoaielor europene, din provincia spaniolă Asturia până în Bulgaria şi în Bucovina, România.

Aşadar, vă invit să descoperim împreună fundamentele etnomuzicologiei, puse de savantul român la jumătatea secolului trecut, bazate pe un ansamblu coerent de criterii teoretice, pe identificarea funcţiilor sociale şi spirituale, pe coexistenţa lor cu structurile muzicale şi pe o permanentizare a transmiterii lor pe cale orală, din generaţie în generaţie.