Bucureștiul muzical de altădată Înapoi la: Emisiuni

Dumitru Georgescu Kiriac și Corala Carmen

Publicat: Sâmbătă, 14 Martie 2015 , ora 10.30

Ne continuăm călătoria prin capitală, de data aceasta prin anii începutului de secol XX, descoperind cu plăcere ardoarea cu care intelectualii vremii puneau în valoare specificul național în literatură, arhitectură, pictură și muzică.


Cântecele populare în noi straie armonice

În acea vreme, Kiriac se bucura de prietenia unor mari scriitori din generația mai veche - Vlahuță, Delavrancea, Caragiale, Coșbuc. În casele lor a făcut cunoștință Dumitru Georgescu Kiriac cu celebrul pictor român Nicolae Grigorescu - cel care a dedicat opera sa poporului, pictând frumusețile naturii țării noastre. În literatură - Eminescu și Delavrancea arătau lumii prin lucrările lor că putem simți, scrie și vorbi românește, iar Mincu a dovedit că avem un stil și în arhitectură, construind case cu porți mari și frumoase, văruite în alb pentru a fi puse în valoare de lumina de la noi. Așadar, începuse epoca în care se punea în valoare și se prețuia specificul național. În muzică, toate demersurile făcute de Kiriac - însemnând acele minunate înveșmântări armonice ale cântecelor noastre populare - trebuiau să aibă o finalitate și această finalitate s-a numit societatea corală română Carmen - înființată pentru "cultivarea și răspândirea muzicii în popor și, îndeosebi, a cântecului popular". Se întâmpla pe la 1901, pe când Alexandru Vlahuță publica volumul de proză "România pitorească" - un adevărat atlas geografic al României de atunci.


Societatea "Carmen"

Până la acea seară magică, 18 decembrie 1901, în care a debutat pe scena Ateneului Român Corala "Carmen", Dumitru Georgescu Kiriac a parcurs un drum lung. Întors de la studii, din Paris, Kiriac și-a alcătuit la București un cor din elevii săi de la Conservator la care s-au adăugat câțiva studenți de la Institutul Teologic, pentru a-și pune în practică idealurile muzicale. 40 de persoane au oferit, pe 12 martie 1900, o așa-numită Audiție într-o sală a Institutului Teologic cu un program ce cuprindea colinde, cântece de stea și melodii de factură religioasă prelucrate de Kiriac. După două zile, în publicația România Jună au apărut și ecourile acestui concert - toate aceste piese armonizate de Kiriac după fondul melodic autentic au devenit adevărate simfonii divine, creatorul român fiind comparat într-o altă publicație Epoca - cu un renumit creator renascentist în sensul că a realizat prin lucrările sale liturgice ..."ceea ce a făcut Palestrina pentru biserica catolică."

După succesul audiției de la Institutul Teologic - Kiriac a prezentat cu acest ansamblu - fără nume - un număr de 13 piese religioase în seara zilei de 16 martie 1900, pe scena Ateneului Român, în cadrul unei sărbători la care au luat parte și Ion Luca Caragiale și Alexandru Vlahuță care au citit din operele lor. La 5 mai 1901 este consemnat un nou concert pe scena Ateneul Român cu formația lui Kiriac în care pe afiș au figurat lucrări religioase și cântece populare. În același an, 1901, ideea unei corale prinde contur la o întrunire în care se discută mottoul acestui ansamblu care îl va avea la conducere pe Kiriac: "să cântăm cu voie bună, doina noastră cea străbună". În toamnă, ansamblul era gata și repeta asiduu pentru concertul inaugural. Acest mare ansamblu, printre membrii căruia s-a numărat și celebrul cântăreț George Folescu, a fost timp de o jumătate de secol instrumentul prin care Kiriac și apoi Chirescu au promovat întreaga activitate corală românească.

Sâmbătă, 14 martie, de la ora 10.30, la Bucureștiul muzical de altădată, o altă pagină de istorie asezonată cu sonoritățile vremii.

Liviu Pețu