Rămâne rând pe rând fără prieteni – fie că dispar natural, fie că el se ceartă cu ei. Moare şi fratele său Kaspar Karl, lăsând în urmă un copil pe care Ludwig va dori să-l înfieze, iar anii următori vor fi plini de procese şi întâmpinări în acest sens. Se ceartă cu fratele Eleonorei, vechiul său prieten Stephen von Breuning... Îi mai rămâne Maria Erdödi, cea căreia îi dedicase trio-urile op. 70, ea însăşi bolnavă incurabil, împărtăşind poate aceeaşi singurătate ca şi el.

O scrisoare din acel an ne arată relaţia de prietenie dintre cei doi: Iar îmi faceţi un dar, ceea ce nu este drept, deoarece îmi răpiţi prin aceasta cel mai mic merit pe care l-aş avea faţă de dv. (... ) Salutaţi şi strângeţi-mi-i pe toţi dragii dv copii la piept în numele meu. Magistrului o uşoară palmă, subprefectului un solemn dat din cap, violoncelului i se va ordona să se ducă pe malul stâng al Dunării şi să cânte până ce toţi de pe malul drept al Dunării vor fi atraşi de cealaltă parte... iar după semnătură, mai adaugă câteva cuvinte încheind cu faptul că îi va trimite notele promise. Este posibil să fi fost vorba despre sonatele op. 102 ultimele destinate violoncelului, pe care i le-a dedicat contesei Maria Erdödi.