Aflând despre intenţia lui Ludwig de a pleca la Kassel, în Regatul Westfaliei, cum se constituise această regiune din vestul Germaniei de azi, după deciziile napoleoniene, condus de fratele împăratului francez, Jerome, cei trei nobili vienezi au hotărât să se asocieze pentru a-l reţine acolo, iar motivaţia este explicată în contract astfel: domnul Ludwig van Beethoven să fie pus în situaţia de a nu fi strâmtorat de necesităţile vieţii şi geniul său viguros să nu fie stânjenit. Condiţia pusă era ca el să nu părăsească Viena decât pentru scurte perioade de timp. I se asigurau totodată o pensie pentru bătrâneţe şi poliţe necesare acoperirii cheltuielilor în cazul unor accidente. Aţi aflat deja cât a contat semnatura pe un contract – foarte curând, criza financiară succedând războaielor napoleoniene a făcut ca, din cei trei doar Arhiducele Rudolph să mai plătească suma cu care se angajase către Ludwig.

Tot în scrisoarea către Breitkopf şi Hartel se mai vorbeşte şi despre eşecul academiei, care cu siguranţă va fi revelat în articolele trimise către revista muzicală a editurii, iar el încearcă acum să preîntâmpine opiniile nefavorabile: ...nu că aş dori să se suprime tot ce este împotriva mea; aş dori numai să se convingă lumea că nimeni nu are aici aşa mulţi duşmani personali ca mine, fapt care se înţelege şi mai uşor ţinându-se seama că devin din ce în ce mai rele condiţiile muzicale de aici. Avem dirijori care nu ştiu şi nu pot să dirijeze... Concertul în beneficiul văduvelor a fost o festă detestabilă din cauza urii împotriva mea, la care a contribuit în primul rând dl. Salieri... Neţinând seama că s-au strecurat o serie de greşeli, de care nu am nici o vină, publicul a primit totul cu entuziasm.... Iată cum a înţeles Beethoven întâmplările din acea nefastă seară!!!