Începuse dinaintea sfârşitului veacului să scrie la aceste cvartete de coarde, dar îi luase foarte mult să le definitiveze. Iar când au fost gata, tot nu s-a declarat mulţumit, schimbând ordinea iniţială. Mai mult, îi dăruise prietenului recent Karl Amenda pe care îl admirase la o serată în care îi întorsese paginile cât timp acesta cânta minunat la vioară, primul dintre cvartete. Nu mult după aceea, l-a rugat să nu înstrăineze partitura, pentru că nu mai corespunde cu versiunea finală care este mult schimbată deoarece abia acum ştiu să scriu bine cvartet - i-ar fi subliniat. Finalmente, această partitură va deveni nr. 2 în seria op. 18.