Vă mai amintiţi de primele cvartete, cele fără număr de opus compuse de Ludwig pe când era foarte tânăr şi încă se afla la Bonn? Dar de trio-urile op. 1? Cele pe care Haydn se aştepta ca Beethoven să i le dedice, iar acesta nu a făcut-o pentru simplul motiv că nu a fost de acord cu publicarea lor... Arătam atunci că anumite trasee tematice – în primul caz – sunt premonitorii pentru sonatele op. 2 de mai târziu. Nu arătam că, totuşi, până la urmă temperamentalul Ludwig îi va dedica aceste 3 lucrări profesorului de-o scurtă etapă din debutul său vienez. Papa Haydn era considerat între altele şi părintele sonatei pentru pian clasice. Mozart avea să aducă un plus de substanţă şi savoare, dar Beethoven va fi cel care va duce la ultima consecinţă acest gen. Iar cele trei sonate op. 2 sunt doar palidul început. Palid, dar cu toate acestea, pastelat şi pudrat cu tente de culoare din paleta proprie...