...Se pare că Beethoven trecuse cu brio testul unei scriituri fără dificultăţi insurmontabile pentru violoncelişti. Cântase această a doua sonată op. 5 în Sol major ca şi pe cea dintâi scrisă în Fa major, împreună cu cellistul Duport chiar în faţa regelui iar acesta – se pare – a fost încântat de ce auzise. Înainte de Berlin, însă, turneul lui Beethoven trecuse şi pe la Praga. Acolo avusese prilejul să cânte primele două concerte pentru pian şi orchestră. Si bemolul de care am vorbit în ediţia precedentă a portretului nostru a suferit o nouă revizie înainte de acest moment, iar Do majorul care apare în cataloage ca nr. 1, a fost scris mult mai târziu decât celălalt.