O Seară de operă afirmând, puternic şi răspicat, o enormă admiraţie faţă de un artist român care a pus în vibraţie timp de două decenii lumea spectacolului liric mondial - vă propun sâmbătă, 7 iunie, de la ora 19.00. O Seară aniversară purtând emblema "Ileana Cotrubaş - 75" şi sonoritatea poate a celui mai limpede glas. Un glas ce a trecut prin ploaia de foc a sufletului său, zeci de roluri însă - de la mozartienele Pamina, Suzanna, Contesa, Ilya sau Vitellia, la Gilda şi Violetta, şi de la Mimi sau Norina, la Micaela, Mellisande sau Leila - şi care, intuieşte azi cu înţelepciune şi convingere, pericolele neîmplinirilor spectacolului liric contemporan, un glas suveran absolut peste aproape trei ore de emisie radiofonică, care ne va împărtăşi, la căderea serii, amintiri şi fraze muzicale de cea mai aleasă căldură, opinii şi emoţii artistice cu totul unice, cuvinte şi sunete, inteligenţă şi nobleţe sufletească…

Căci, venind dintr-un trecut bogat în voci legendare, el însuşi un model promovat de toate acele înregistrări numite de francezi disques cultes - adică realizări exemplare pentru discografia unor opere ca: "La Traviata", "Boema", "Flautul Fermecat", "Nunta lui Figaro", "Pelleas şi Melisande" sau Recviemul German de Brahms - glasul Ilenei Cotrubaş rămâne un izvor - mereu tânăr - de muzică, păreri despre muzică şi cultură. Un glas care, sâmbătă, sper să vă acapareze total. Şi atunci când vă va vorbi despre pericolele mediocrităţii în operă, dar şi când va interpreta unul dintre rolurile de referinţă ale repertoriului francez, şi când va murmura recunoştinţă veşnică maeştrilor săi din România, dar şi când va evidenţia zborul înalt şi insolit al unora dintre artiştii noului val. Totul cu glas ferm şi totuşi, atât de cald…

Interviul pe care-l voi difuza cu această ocazie a fost realizat de mine în urmă cu zece ani, şi a rămas, din păcate, ultimul interviu arhivat de Radio România. Iar integrala discografică pe care am ales-o - de comun acord cu doamna Cotrubaş - pentru această aniversare, este "Manon" de Jules Massenet, editată pe CD în 1982 de Casa EMI. De ce? Iată argumentele oferite chiar de marea noastră soprană: "Prima oară am interpretat rolul Manon, în 1974, când am debutat la Palais Garnier din Paris. Şi l-am cântat, aşa cum l-am înţeles eu şi cum l-am simţit atunci. Nici nu am avut decât vreo 5 spectacole. Cel mai bine cred însă că l-am interpretat în imprimare, pentru că l-am lucrat cu Janine Reiss - care era un fel de …La Papesse pentru muzica franceză. Cu ea am studiat de fapt, nu numai "Manon", ci aproape toate operele mele din repertoriul francez: «Povestirile lui Hoffmann», «Pescuitorii de perle», «Pelleas et Melisande»… Sigur că am avut şi pentru debutul din '74 o pregătire destul de bună de la maestrul Constantin Stroescu, profesorul meu din România. Dar, cu Janine Reiss, am studiat mai ales caracterul personajului, exact în ceea ce stă şi dificultatea interpretării acestui personaj. Iar în imprimare, cred că nu am greşit prea mult din acest punct de vedere. Ca partener, l-am avut pe Alfredo Kraus, de asemeni, un foarte bun interpret de opera franceză… Aşa că găsesc "Manon" de Massenet, o alegere foarte bună pentru seara dumneavoastră de operă. Este, probabil, una dintre cele mai bune integrale ale mele…"

Sâmbătă seară, vă invit deci la o întâlnire cu IleanaCotrubaş, pe care sper să n-o rataţi!