Conturând destine artistice de aproape două secole şi definind – nu de puţine ori – noţiunea de “star”, protejând “legendele” - de uitare! - şi oferind tuturor satisfacţii la fel de mari, “Bărbierul” rossinian este, fără îndoială, opera care a avut una dintre cele mai neeclipsate cariere din istoria muzicii. S-a cântat efectiv în toate teatrele lirice – mai mari şi mai mici; uneori admirabil, alteori nu chiar de lăudat; s-a cântat de sute şi de mii de ori pe stagiune, Arhivele fiind pline de spectacole istorice - dintre care, unele sunt şi acum etalon de interpretare artistică şi au rămas de neegalat.

În ceea ce priveşte Arhiva Teatrului “Metropolitan” din New York: vreţi să aflaţi câte spectacole de “Bărbier” conţine ea? 38 !... şi care dintre acestea este, după părerea mea, cel mai reuşit? Cel din 7 aprilie 1973 cu: baritonul Hermann Prey (Figaro) (foto), mezzo-soprana Marilyn Horne (Rosina), tenorul Enrico Di Giuseppe (Contele Almaviva), başii Fernando Corena (Bartolo) şi Giorgio Tozzi (Don Basilio) - dirijat de James Levine. De ce? Ascultaţi neapărat Sâmbătă, înregistrarea acestui spectacol: va fi o Seară de operă ... de neuitat!