Din punctul de vedere al unui muzician, as pune semnalul egal intre Germania și muzică, pentru că mulți dintre marii compozitori din istoria muzicii s-au născut pe teritoriul german. De ce credeți că sunt atât de mulți muzicieni, în special compozitori, născuți în spațiul vorbitor de limbă germană?

Poate că a fost o deschidere pentru educație. Cred că este important să ai background-ul corect, acel sol fertil din care talentele muzicale să-și tragă seva și să crească, iar acesta este educația, posibilitatea de a te exprima prin muzică. În regiunea care a devenit Germania, au existat o mulțime de mici forme statale, ducate, regate, dezvoltate începând cu finalul Evului Mediu și fiecare dintre acestea dorea să impresioneze având propriul teatru, propria orchestră, care trebuiau să aibă propriul dirijor și compozitor. Mozart, Haydn, Salieri - toți acești oameni au fost angajații unor familii nobile și au scris la comanda acestor familii. Deci a fost de fapt o inițiativă privată a familiilor nobile, care a avut însă o influență decisivă asupra destinului acestor personalități și asupra muzicii clasice în general. Această tradiție s-a răspândit, găsim compozitori cu un parcurs similar și în alte țări ale Europei. Și acolo a existat această competiție în zona culturală, muzicală dar nu într-o manieră atât de dezvoltată ca în statele germanice. Acesta ar putea fi unul dintre motive: nu sunt un sociolog al muzicii care ar putea explica, desigur, cu mult mai bine decât mine acest fenomen.

În opinia mea, Germania oferă și astăzi o serie de oportunități pentru interpreți; chiar și în orașele mici din Germania se găsesc teatre foarte frumoase și săli de concert unde orchestrele locale cântă în mod regulat și evident, acest lucru creează o viață muzicală foarte vie în toată țara. Dacă oamenii obișnuiesc să vorbească despre capitală și provincie, acest lucru nu se potrivește cu situația Germaniei, pentru că veți găsi interpreți extraordinari și concerte pe măsură și în așa numitele zone provinciale, uneori chiar mai bune decât în orașele mari. Ceea ce vreau să spun este, din nou, că cererea este creată de ascultători, de nevoile lor, de ceea ce se oferă; noi suntem fericiți că am avut o asemenea dezvoltare culturală și muzicală de-a lungul istoriei, o tradiție ce este încă vie, exprimată astăzi într-o multitudine de festivaluri de toate tipurile care atrag publicul nu doar din Germania, ci și din străinătate, așa cum vedem, de altfel și în alte locuri, precum Salzburg, sau festivalurile din Marea Britanie sau cele din Stockholm. Și, bineînțeles, să nu uităm de Wagner și Bayreuth, festivalul de la Bayreuth care este un simbol și care l-a avut inițiator pe regele Ludwig al II-lea al Bavariei. El a pavat calea construind teatre de operă și săli de concert pentru Wagner și muzica lui.

Ce vă place mai mult, Wagner sau Brahms?

O întrebare dificilă. Am fost împreună cu soția mea la Ateneu și am ascultat un concert foarte frumos. În partea a doua au fost uverturi din operele lui Wagner. Și mi-am amintit o veche glumă a unui jurnalist care scria despreo operă de Wagner: "Opera a început la ora 6. După 3 ore, m-am uitat la ceas, era doar 6 și 20".

Am fost la câteva spectacole wagneriene la Bayreuth cu mulți ani în urmă și cu siguranță prețuiesc foarte mult părți din ceea ce a scris în general Wagner. Dar Brahms este total diferit. Nu a scris opere, iar simfoniile lui sunt foarte importante. Trebuie să admit că pentru mine, Bach și Beethoven sunt referința.

Deci sunteți mai curând baroc și clasic, decât romantic?

Îmi place totul, trebuie să admit. Am o colecție uriașă de muzică, înregistrări rare ale unor interpreți și dirijori. De exemplu: Knappersbusch cu muzică din Munchen, Karajan și alții. Pentru mine este important să am interpretări diferite ale aceleiași orchestre, dar cu dirijori diferiți sau înregistrări ale aceleiași piese cu orchestre și dirijori diferiți. Pentru că întotdeauna sunt diferențe în interpretare și asta își dă șansa ceva nou, o abordare proaspătă.

Depinde foarte mult de starea în care mă aflu ce tip de muzică ascult. Câteodată, chiar am nevoie de Beethoven și am câteodate perioade când îmi place într-adevăr foarte mult Beethoven. Și apoi, altă dată, poate să fie jazz sau swing. Deci varietatea gusturilor mele muzicale este foarte mare.

Doar ascultați muzică sau mai faceți și altceva între timp?

Pe mine, a asculta muzică nu se asortează cu altceva. De exemplu, fie mă concentrez pe citirea unei cărți, fie scriu, dar nu pot, în același timp, să și ascult muzică. Însă dacă gătesc și ascult muzică, această asociere este posibilă și as zice chiar că rezultatul obținut în bucătărie este încă mai bun. Dincolo însă de glumă, eu sunt un ascultător pasionat. Din păcate, nu am suficient timp pentru a asculta pe cât de mult mi-aș dori; tocmai ne-am mutat într-o nouă reședință și încă sunt ocupat cu despachetatul lucrurilor. Nici nu mi-am instalat complet încă echipamentele mele de audiție, fac acest lucru în week-end-ul care vine. În general, deci, dacă ascult foarte concentrat muzică, nu pot face altceva la fel de intens în același timp. Pentru că ar însemna fie că nu ascult foarte concentrat. Pentru unii, de exemplu, a citi și a asculta muzică sunt două activități care se pot combina - mie îmi vine greu să fac asta.

Cât de des ascultați muzică?

Zilnic, probabil. În week-end, cel puțin, ascult muzică de fiecare dată când iau micul dejun sau cina. Iar tipul de muzică variază foarte mult: poate fi swing din anii treizeci sau Mozart. Soția mea a redescoperit o colecție de înregistrări cu piese de Mozart deci ascultăm săptămânile acestea destul de mult Mozart - arii de operă sau simfonii.

Ascultăm muzică clasică pentru a ne crea o stare. Dacă sunteți vesel și fericit, ce ascultați? Ce ați recomanda și altora în aceeași stare? Și invers, dacă sunteți trist, ce ați asculta?

Am în față înregistrarea uverturii operei Ruslan și Ludmila de Glinka, cu Orchestra Națională Radio, dirijată de Cristian Măcelaru. Desigur, această lucrare într-adevăr te poate înveseli. Apoi, îmi place să ascult muzica lui Schubert, Mendelssohn de asemenea are un rol important pentru mine, nu doar ultima lui simfonie, Italiana, ci și Concertul pentru vioară și orchestră. De asemenea, îmi place Bruch. Și muzica pentru clarinet, din moment ce am învățat să cânt la clarinet în urmă cu mulți, mulți ani. Apreciez mult Concertul pentru clarinet și orchestră de Carl Maria von Weber, o lucrare nu foarte bine cunoscută. Îmi trece acum prin minte și ce am ascultat de curând la Ateneu, un concert pentru fagot și orchestră cu un interpret foarte bun român, stabilit acum la Londra, Mihail Jojatu. Mă reîntorc acum la Concertul lui Carl Maria von Weber, rar cântat, pentru că are o partitură dificilă, însă o muzică minunată care mă atrage foarte mult.

Dacă sunt într-o dispoziție să o numesc intermediară îmi place să ascult muzica compozitorilor spanioli, de exemplu, Manuel de Falla, Enrique Granados. Ei se joacă cu teme din muzica folclorică, transformându-le în muzică clasică, o muzică foarte emoțională, cu ritmuri aparte. Mi se pare ceva foarte atractiv și plin de emoție.

Cred că-l putem include și pe George Enescu în această categorie, nu?

Da, și nu numai pe Enescu, ci și pe Porumbescu. De când sunt în România am avut șansa să ascult și muzica minorității germane de aici, de exemplu, Carl Filtch, un tânăr care a murit la vârsta de doar 15 ani și a trăit în vremea lui Chopin. Chopin însuși a scris despre Carl Filtch: "Dacă acest tânăr va continua să compună și să cânte așa cum o face deja, va trebui să văd cum voi supraviețui eu însumi ca muzician în această competiție." Am reușit să organizez la mine acasă un recital cu muzica lui Carl Filtch. Sunt și alți compozitori, în special din secolul al XIX-lea, din partea minorităților care trăiesc în România, sunt și compozitori români mari, din păcate, nu prea bine cunoscuți. Am reușit să organizăm un concert, de curând, la Muzeul Enescu, o mică, dar încântătoare sală de concert; am remarcat ce interpreți buni sunt la pian, vioară, violă și violoncel, așa cum este Marin Cazacu, de exemplu. El este și creatorul ansamblului Violoncellissimo, pe care-l admir foarte mult. Deci, iată o sumedenie de posibilități de a asculta muzică bună aici, în România. Ambasada Germaniei susține ea însăși concerte, din festivaluri precum Musica coronensis, un festival anual care are loc toamna, sau Sonoro, dar și altele, din diferite părți ale țării.

De ce este important să susțineți asemenea concerte și festivaluri? De ce este important să împletiți muzica și diplomația?

Pentru că muzica nu are nevoie de cuvinte, pentru că este ea însăși un limbaj care-i aduce pe oameni împreună și care-i face să simtă la fel. Muzică este un altfel de diplomat, ea pavează drumul către înțelegere, poate deschide suflete și duce către crearea unui sentiment de înțelegere a celuilalt, dincolo de ceea ce înseamnă cooperare prin cuvinte, prin politică, business. Cred că muzica oferă tuturor oportunitatea de a învăța mai mult despre sentimentele celorlalți, în interiorul propriei țări, de la minorități, de la majoritate și diferitele ei etnii. Iată deci cum muzica poate să-i aducă pe toți împreună, oameni de origini diverse, și creează o bază pentru înțelegere și comunicare. Pentru că nu are cu nimic de a face cu competiția, așa cum vedem în politică, business, deci, muzica oferă o platformă unde oamenii se pot întâlni, nediscriminatorie, fără referire la origine sau statut social.

Putem merge mai departe și să spunem că muzica poate deveni un instrument de ținere sub control a problemei refugiaților cu care se confruntă Europa?

Vedeți, oportunitatea culturală de a te exprima este cu siguranță un element pentru a introduce noi elemente, înțelegând aici, noi populații, într-un mediu nou. Unii nu s-ar gândi în primul rând la acest lucru, pentru că nevoile primare sunt cu siguranță diferite, dar pentru a crea înțelegere, expresia culturală joacă cu siguranță un rol și poate fi parte a unei integrări care oferă propriile sale elemente culturale, de la refugiați, emigranți, la cei care între care sperăm că se vor integra. Este parte a diversității: poate că muzica și artele sunt, în general, elementele din peisajul cultural care oferă posibilitatea de a dezvolta și de a înțelege diversitatea, un mod de a o face fără a leza sentimente, dar care pot îmbogăți, deci, într-adevăr, sper să-i îmbogățească pe alții așa cum pe mine mă îmbogățește, de exemplu, concertul de muzică tradițională românească pe care l-am ascultat la Ateneu, susținut de Grigore Leșe, cu propria lui viziune asupra foclorului românesc. Poate nu înțelegi totul din primul moment, dar dacă îți deschizi inima și pur și simplu asculți lăsând valurile muzicii să-ți atingă inima și mintea, atunci poți găsi acest tip de acces diferit la alt tip de bogăție culturală. Acest lucru ajută enorm. Eu am simțit acest lucru de fiecare dată când am preluat un post nou într-o altă țară și am încercat noi forme de expresie din acea țară - artă, muzică, teatru și dacă știi să simți bine, sigur că totul va fi diferit, dar vei înțelege mult mai bine modul de a gândi al oamenilor din altă cultură.