Yefim Bronfman se numără, pentru acei probabil puţini care nu ştiu, printre marile nume ale pianisticii internaţionale din ultimele decenii. S-a născut în Uzbekistan, în 10 aprilie 1958, părăsind spaţiul comunist la 15 ani pentru a se stabili, o perioadă, în Israel. În 1989 - care rămâne şi anul recitalului de debut la Carnegie Hall, artistul devenea cetăţean al Statelor Unite ale Americii, unde trăieşte în momentul de faţă şi unde îşi derulează, în mare parte, cariera artistică, fie ca solist, fie ca partener de muzică de cameră.

Ca interpret pasionat de genul cameral, face un duo foarte apreciat cu violonistul Pinchas Zukerman, a colaborat cu cvartetele Emerson, Cleveland, Guarneri şi Julliard, cu violoncelistul Yo-Yo Ma, violonistul Joshua Bell, flautistul Jean-Pierre Rampal, între alţii. Iar cu violonistul Isaac Stern a înregistrat sonatele pentru vioară şi pian de Brahms şi Bartók.

Bonom, uşor supraponderal, meditativ, artistul transmite, şi ca persoană, căldură şi generozitate; cel puţin, asta e impresia pe care mi-a lăsat-o după o jumătate de oră petrecută faţă în faţă, ocazia fiind prezenţa artistului în Festivalul Internaţional "George Enescu" din 2011, atunci când ne-a acordat interviul pentru Poveştile de succes ale muzicii pe care vi-l propunem, şi noi, în 22 şi 29 aprilie, de la ora 10.30 şi, în reluare, de la ora 22.00.