Pe 20 septembrie, în emisiunea Poveştile de succes ale muzicii vă propunem un nume care a stat pe buzele tuturor în seara deschiderii Festivalului Internaţional "George Enescu" 2015 - cel al dirijorului Kristjan Järvi. Pe de o parte, numele pe care îl poartă a devenit sinonim cu dirijatul, dată fiind cariera de excepţie a tatălui său, Neeme Järvi, dar şi a fratelui său mai mare cu 10 ani - Paavo Järvi. Aşteptările au fost pe măsură şi cu privire la cel mai mic dintre cei trei fraţi din familia Järvi (între el şi fratele său, Paavo, apărând şi o fată, Maarika, astăzi flautistă). Deşi a ales tot dirijatul, Kristjan şi-a găsit propriul drum jalonat astăzi de orchestre precum cea a Radiodifuziunii din Leipzig, a Festivalului de la Gstaad, dar şi de grupul new yorkez de tip crossover, Absolute Ensemble şi de Filarmonica de Tineret a Mării Baltice. La cei 43 de ani ai săi, pare a fi păstrat ceva din mezinul răsfăţat al familiei care probabil a fost, declarându-se într-un interviu fulger, postat pe canalul său de pe youtube că se simte în continuare copil, care… dacă ar putea să aleagă ar face schimb de vieţi cu primul om care a păşit pe lună, Neil Armstrong, şi că filmul său preferat este Little Miss Sunshine.

La pupitrul dirijoral, Kristjan Järvi imprimă un aer proaspăt interpretărilor sale, plin de vitalitate, aproape dansant, punându-ne în faţă un alt tip de dirijor, mult mai versatil, cu un stil de a conduce orchestra aflat la limita genurilor. Desigur, controversele asupra abordărilor sale pot exista, însă cred că nimeni nu se poate îndoi de plăcerea cu care Kristjan Järvi face muzică şi încearcă să transmită aceeaşi bucurie celor din jur. Reuters scria despre el că are reputaţia unuia dintre cei mai plăcuţi, mai inovatori dirijori de pe scena muzicii clasice, iar publicaţia Herald Scotland nota că proiectele sale fusion, combinate cu abordarea sa originală, fac din concertele pe care le susţine experienţe de neratat într-o viaţă.

Exemplele cele mai sugestive ni le oferă seria de CD-uri cu titlul Kristjan Jarvi Sound Project, o colecţie ce reuneşte genuri de muzică foarte diferită, interpretată de dirijor la pupitrul mai multor ansambluri. Primul dintre ele, apărut în 2014, a alăturat Rapsodia I de Enescu unor sonorităţi tradiţionale din zona Balcanilor, înregistrările fiind realizate de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Leipzig, dar şi de interpreţi din zona world music. A urmat o Călătorie muzicală prin zona Mării Baltice; cel de-al doilea disc al proiectului Kristjan Jarvi Sound reuneşte lucrări ale unora dintre cei mai importanţi compozitori din 9 ţări, cântate de Orchestra Filarmonică de Tineret a Mării Baltice. A treia apariţie discografică îi este dedicată Passacagliei lui Arvo Pärt, într-o interpretare ce reuneşte corul şi orchestra Radiodifuziunii din Leipzig, iar cea mai recentă - datată iunie 2015 - ne oferă "Tonuri paralele", două lucrări simbol - Sinfonia Domestica de Richard Strauss, prezentată în premieră la Carnegie Hall cu adăugarea a 4 saxofoane - o adaptare a autorului la ceea ce considera că înseamnă "Sunetul american" şi Harlem de Duke Ellington, o lucrare pentru Big Band inspirată de poemele simfonice ale lui Strauss. Idei cât se poate de interesante, care sunt exploatate şi în concertele ansamblurilor cu care Jarvi lucrează, în festivaluri, în stagiunile obişnuite sau în cursul unor evenimente desfăşurate în locuri inedite.

Care este ideea care stă în spatele tuturor acestor experimente sonore, dar şi alte concepţii ale dirijorului Kristjan Jarvi vă invităm să aflaţi din prima parte a dialogului pe care l-am purtat cu domnia sa.