Neil Cowley a mişcat destul de zdravăn scena jazz-ului din ultimii ani, cu o abordare relaxată a trioului de jazz bazat pe pian, cu rezultate foarte atractive şi cu concerte care au atras un public diversificat. Profunzimea muzicală este completată de o atmosferă lipsită de orice fel de rigiditate, în care tehnica şi divertismentul au aceeaşi importanţă. Cei care şi-au dorit un semn al evoluţiei sale muzicale, o aprofundare a conţinutului muzical, se pot bucura de albumul "Touch and Flee", care are un repertoriu mai divers, iar interpretarea este mai bogată şi mai complexă. Acest album este rezultatul studiului şi al schimbărilor pe care Neil Cowley le-a făcut în muzica sa, din momentul în care, în 2012, după un concert la Barbican, a realizat că ceva lipseşte, ceva mai trebuie adăugat pentru a ajunge la un vârf de expresie. Groove-ul rămâne, dar se mişcă şi ne mişcă în direcţii mai multe şi mai provocatoare, iar trio-ul stă bine pe toate cele trei elemente. Baladele cu tentă gospel, urmăririle melodice, limbajele amestecate cu bun simţ, jocul jazz-funk, sunt printre completările care nu numai că îi păstrează publicul fidel, dar îi mai aduce un val de noi adepţi, aşa cum îi stă bine artistului în plină maturizare.

PHRONESIS - "LIFE TO EVERYTHING"

În lumea de azi a jazz-ului, când grupurile se formează, înregistrează şi se separă sfidând longevitatea, Phronesis par a fi în peisaj dintotdeauna. Sună ca un trio potrivit perfect care cântă în aceeaşi formulă de zece ani. În 2005, basistul danez Jasper Hojby formează Phronesis, alături pianistul englez Ivo Neame şi de bateristul suedez Anton Eger, iar după aproape un deceniu de interplay, apare albumul "Life to everything", cu o energie la fel de intensă ca la debut, înregistrat în timpul ediţiei 2013 a festivalului londonez de jazz. Calitatea de studio confirmă faima lor de trupă live şi ne arată încă o dată lejeritatea cu care cântă acest trio pe scenă, claritatea incredibilă a execuţiei şi nuanţele care abundă pe fiecare piesă. Înregistrarea captează momentele paroxistice, în care ritmicitatea incredibilă a lui Eger este punctată cu un sound robust de bas, explorat cu vervă pe tot griff-ul şi de serpentinele pianului. Compoziţiile sunt egal împărţite în grup, forţa şi profunzimea fiind uniform distribuite, într-o minunată relaţie de comunicare între instrumente. "Life to everything" reprezintă un album live, însă trebuie neapărat să vedeţi şi în realitate un concert cu Phronesis.