O poveste spune că în 1968, Jazz Sabbath se anunța ca fiind una dintre cele mai promițătoare trupe de jazz din Anglia, atinsă de geniul unui anume Milton Keanes care a fost spitalizat în stare gravă cu puțin înaintea marii lansări. Ieșit din spital în 1970, domul Keanes a realizat stupefiat că întreg repertoriul a fost furat de o trupă de rock care avea să cunoască succesul cu numele de Black Sabbath. Bineînțeles că povestea nu este adevărată, de fapt s-a întâmplat invers, dar pentru albumul apărut în 2020, la ideea lui Adam Wakeman, fiul lui Rick Wakeman și claviaturistul lui Ozzy Osbourne, fost solist la Black Sabbath, a fost o introducere în spiritul intenției de a transpune în limbaj jazzistic piesele legendarei trupe. O poveste cu umor și un disc cântat cu plăcere, omagiind o perioadă reprezentativă pentru ce urma să provină din atmosfera industrială a orașului Birmingham. Jazz Sabbath este exact ce aveau nevoie ascultătorii de jazz pentru a cunoaște remarcabila creativitate a lumii rock-ului în vremuri de grație.

A doua jumătate este dedicată unui album intr-o notă mai serioasă, mai aproape de esența americană, lansat de saxofonistul Jimmy Greene într-un moment de îmbinare a experienței muzicale cu accentele tragice ale vieții și cu credința care ne poate detașa de o lume în abruptă degradare. "While looking Up" este un album care indică o direcție muzicală dar și un mod de a privi lucrurile în momente de cumpănă. Dedicat memoriei fiicei sale, discul îl găsește pe autor înconjurat de familie și prieteni muzicieni, inspirând prin expresivitatea unor compoziții care îi reprezintă munca din ultimii douăzeci de ani și îi oferă dispoziția de a privi înainte. Un repertoriu complex, cu compoziții dense dar sensibil derulate prin aranjament și improvizație, care relevă singurul adevăr cu care rămânem de cele mai multe ori: muzica, în forma ei optimă, ne poate face să ne abandonăm fără să ne pierdem, ne transpune într-un spațiu în care găsim puterea de a ne ordona reperele. "While looking Up" este un album de jazz modern, veritabil, în care saxofoanele lui Jimmy Greene sunt susținute de sensibilitatea unui grup format din iluștrii Aaron Goldberg la pian, Lage Lund la chitară, Stefon Harris la vibrafon și marimba, Reuben Rogers la bas și Kendrick Scott la baterie.