Din nou, doi tineri muzicieni fenomenali la Jazzy Hour. Primul e născut în 1987 şi vine din Bichkek, Kîrgîzstan, locul de unde, încă de mic, a luat drumul Americii, ajungând să cânte alături de muzicieni importanţi, încă dinaintea vârstei majoratului. Un instinct muzical incredibil, şlefuit şi maturizat în mediul cel mai potrivit.

E dificil să-l descrii pe Eldar Djangirov fără să-l asculţi. Iar după ce îl asculţi e inutil să-l mai descrii în cuvinte. A luat tot ce-i mai bun de la Art Tatum, Oscar Peterson sau alţii ca ei şi şi-a pus amprenta tehnicii incredibile şi a rafinamentului pe orice cântă, indiferent dacă e standard de jazz, compoziţie proprie sau piesă luată din catalogul clasic.

Albumul pe care l-a lansat în 2011 se numeşte Three Stories şi este primul album pian solo înregistrat de muzician sub numele întreg, la început fiind cunoscut doar sub numele de Eldar. Discul este foarte unitar şi matur, chiar dacă reprtoriul îi cuprinde pe Bach, Scriabin, Monk sau Gershwin la un loc.

Un tânăr fenomen a ajuns în America şi a adus cu el muzica rusească, demonstrând în acelaşi timp, adaptabilitatea la un limbaj nou şi complex, iar în pofida vârstei, nu există vreun moment în care să simţi că ceva nu se potriveşte. Viteza nu denaturează expresia melodică, iar pasajele care înlocuiesc o orchestră simfonică sună la fel de clar şi pregnant ca riffurile de ragtime sau temele celebre.

Celălalt album de pe care vom asculta în continuare câteva fragmente reuneşte patru nume importante ale muzicii braziliene, sub două forme diferite. Hamilton de Holanda, împreună cu Andre Mehmari au înregistrat un album prin care aduc un tribut muzicii mai marilor Hermeto Pascoal şi Egberto Gismonti.

Un nou exemplu în care virtuozitatea inimaginabilă se îmbină cu fineţea instrumentului şi a intepretării. Duetul format din pian şi mandolina cu 10 corzi, readuce în forma personalizată, muzica a două personaje remercabile ale scenei braziliene din ultimii 40 de ani. Cei doi tineri muzicieni care îşi conduc generaţia au luat drept standard statura predecesorilor lor, exprimându-şi respectul şi măiestria, de-a lungul unui repertoriu care conţine piese proprii, intercalate cu compoziţii ale celor doi destinatari ai omagiului.

Un disc proaspăt, fascinant, care printre altele ne arată importanţa şi bogăţia mişcării muzicale din Brazilia.

Poate nu aţi ascultat foarte des un duet format din pian şi madolină, dar sigur nu aţi ascultat niciodată o interpretare la asemenea nivel, în acest context.