Înapoi la: Emisiuni

De 10 ori despre... simfonie cu Ana Voinescu

Simfonie X
Vineri, 26 Aprilie 2013 , ora 9.30
Simfonie IX
Joi, 25 Aprilie 2013 , ora 9.30

Haydn este "părintele" simfoniei. Mit sau realitate?

Încă din timpul vieții i se spunea "papa Haydn", acestui kapellmeister al orchestrei de la curtea Esterházy - pentru autoritate, dar și pentru afecțiunea și grija pe care le-o purta angajaților instrumentiști. "Papa Haydn" îi spunea și mai tânărul Mozart. Pentru romantici, a-l numi "papa", era un gest de reverență în fața unui înaintaș de seamă. Dar să atribui paternitatea Simfoniei unui singur compozitor, ține de simplificarea istoriei. O evidență însă este că timpul simfoniei, așa cum o înțelegem astăzi, a fost așa numitul clasicism vienez - o altă sintagmă comodă și simplificatoare.

În vremea lui Haydn, a lui Mozart sau Beethoven, ansamblul instrumental evoluase spre formula și dimensiunile orchestrei moderne de astăzi, iar Simfonia devenise principalul vehicul al muzicii orchestrale.

Geneza simfoniei se lasă căutată în zorii barocului, ultimele sclipiri ale Renașterii, în Veneția lui Giovanni Gabrieli care în 1597 intitula o serie de partituri Sacrae symphoniae, per sei voci o strumenti. De aici putem deduce și întrepătrunderea și originea comună a genurilor muzicii instrumentale, care au decurs din scriitura vocală.

Apoi putem merge și mai departe cu investigațiile pentru a ajunge la exponenții școlii pitagoreice care considerau drept Symphonia intervale și simultaneități sonore: de cvartă, cvintă, octavă. În cele peste 100 de Simfonii ale lui Haydn putem descifra parcursul muzicii instrumentale italiene: Sinfonia avanti l'opera, a lui Alessandro Scarlatti, Simfoniile lui Samartini de la Milano, ale șolii franceze a lui Gossec care, la Paris, lucra pentru elaborarea noului cadru simfonic. Papa Haydn a avut în spate și valoroasa școală germană de la Mannheim, patronată de Stamitz. Vom puncta și școala vieneză a lui Matthias Monn, sau Wagenseil. A fost nevoie, prin urmare, de toate acestea pentru ca un arhitect, eclectic, al sunetelor, ca Haydn, având și șansa de a dispune de o orchestră profesionistă, ca acea a curții Esterhazy, să croiască șablonul clasic al Simfoniei într-o succesiune de 3-4 mișcări, între care cel puțin prima, clădită în formă de sonată.

Dacă Hayn a creat tiparul, definiția completă a genului a fost pusă pe note de Titanul de la Bonn în cele 9 simfonii. Debussy vorbea chiar despre inutilitatea simfoniei după Beethoven.

Noi nu o vom face, în cele 10 întâlniri cu Simfonia, pentru că nu putem să nu valsăm la Balul lui Berlioz, nu putem să rămânem insensibili la tragismul Pateticii lui Ceaikovski, la murmurul coardelor din Simfoniile lui Bruckner, la monumentalitatea lui Mahler din Simfonia celor 1000, sau la acel Mahler profetic care dezintegrează parcă materia sonoră în finalul Simfoniei a IX-a. Nu putem trece pasivi nici peste răvășitoarele conflicte din Simfonia a VII-a de Șostakovici. Sunt Simfonii în care au rezonat cele mai zguduitoare gânduri și trăiri umane.

Ana Voinescu