Înapoi la: Emisiuni

De 10 ori despre....romantism cu Ana Voinescu

Romantism X
Vineri, 9 Noiembrie 2012 , ora 17.00
Romantism IX
Vineri, 9 Noiembrie 2012 , ora 9.30

Dacă întrebi astăzi, ce înseamnă să fii romantic, ți se vorbește despre intimitate, emoții abia șoptite, iubire, spontaneitate…dar și despre poezie, spirit, natură. Regăsim toate acestea între subiectele muzicienilor romantici. Dar, au avut ei parte de pacea și armonia după care noi tânjim, în speranța unei clipe romantice? Nici pe departe.

Romantismul începe odată cu marile revoluții. America, 1776, Franța. 1789. Simbolic, parcă, noua eră începe odată cu ghilotina, acea invenție monstruoasă ce poartă numele doctorul Guilotin care, după succesul revoluției franceze propune, în 1791, utilizarea acestei mașini mecanice, noua tehnică « democratică » (față de cruzimea celor precedente) de executare a sentințelor de condamnare la moarte. Proiectul GUILLOTIN odată votat, autoritățile competente au trecut rapid la realizarea unei schițe inițiale a francezului GUIDON, care din cauza unei devize exagerate, de cca 5600 de lire sterline, este dusă la "bun sfârșit" de germanul Tobias SCHMIDT.

De ce vă amintesc aceste detalii? Pentru că domnul Schmidt era constructor de piane și instrumente muzicale. Iată cine se angajează în fabricarea acestui instrument al morții. Pentru suma de cca 1000 lire! Suntem la începutul erei moderne, pe care o trăim și în prezent, și în care industria, producția, dictează. Iar odată cu decapitarea lui Ludovic al XVI-lea în 1793 - marcând decăderea imperiilor monarhice - întreaga lume va intra într-o nouă ordine.

În inima artiștilor romantici pulsa aceeași dorință de libertate cu a revoluționarilor, care poate fi privită astăzi și mai clar, drept "dorința afirmării sinelui". Atunci, odată cu romanticii s-au dezlănțuit tentațiile egoului care ne va domina, până în zilele noastre. Iar forțele conducătoare ale existenței deveneau atunci, ca și acum, industria, comerțul. E greu de asociat astăzi romantismului faptul că epoca sa coincide Revoluției industriale.

Rolul și locul artistului în acest proces de modernizare se va schimba radical, rolul publicului, al marilor mase, în raport cu arta, va juca una dintre cele mai importante cărți din istoria vieții muzicale și artistice, în general.

Să ne amintim că muzica se adresase la început lui Dumnezeu. Biserica era cea care comanda și plătea marii compozitori, de la Palestrina și încheind, într-un fel, poate, odată cu Bach. Apoi muzica s-a scris la comanda nobililor de la curte, cu gusturi dintre cele mai fine și cultivate, aristocrația manifestând constant această dorință de a investi în artă, de a o etala, ca pe un simbol de preț al măreției, al erudiției nobililor.

În schimb, acum, revoluționarii muzicieni romantici, odată eliberați, vor veni către publicul larg. Către oameni. L-au avut pe Beethoven ca model de a te închina Sinelui. "Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc" susținea Titanul de la Bonn. Eroismul beethovenian este unul care face poate cea mai clară, explicită, separația între uman și divin.

Se naște artistul, muzicianul modern. Însuflețit de propriile valori și simțiri. Înnobilat acum, după un secol de supremație a rațiunii, în clasicism, în iluminism, el face ca arta să fie privită ca oglindă a lumii interioare, în care imaginația este suprema facultate a minții umane.

"Genie oblige" - după cum se va exprima, Franz Liszt, prin analogie dar și prin super-poziționarea în raport cu maxima aristocrată: noblesse oblige.

Un gest de uzurpare? Nici pe departe. O îndrăzneală, care înnobilează, dar și angajează în cel mai înălțător mod cu putință, un artist. "De zece ori despre…romantici", emisiune de luni până vineri, pe frecvențele Radio România Muzical.


Ana Voinescu