Portret de compozitor - Antonio Vivaldi cu Marina Nedelcu

De la Bonn şi Viena (cele două capitale beethoveniene) la Veneţia; peisajul lagunei strălucind sub un astru baroc. Cu alte cuvinte, Portretul de compozitor îşi schimbă pentru un timp profilul, cu scopul de a îmbrăţişa trăsăturile vivaldiene – legendar preot cu păr roşu, cunoscut în epoca sa mai mult după acest apelativ. Se năştea în Serenissima Republică în 4 martie 1678, aceeaşi zi în care oraşul era zguduit de un cutremur ; intuim la figurat un alt fel de cutremur cu reverberaţii profunde în lumea muzicală, pe fondul unei biografii pline de necunoscute, pe care vom încerca să le acoperim prin muzica însăşi.

Antonio Vivaldi - probabil elev al lui Legrenzi, învăţând să cânte la vioară de la tatăl său, bărbier, însă excelent violonist. La 25 de ani devine preot şi intră ca profesor la Ospedalle della Pieta, asumându-şi educaţia muzicală extrem de elevată a orfelinelor Veneţiei. În 1711 apare ciclul L’Estro armonico, încă impregnat de modelul concerto-ului grosso, promovat de Corelli, apoi de Handel. De aici Vivaldi va dezvolta în sute de exemplare profilul concertului instrumental, astfel încât cele mai diverse instrumente ale epocii vor primi rolul de solist în marea familie a concertelor vivaldiene. Desigur vioara se va desprinde net din această galerie, printr-o inventivitate fără precedent în epocă.

Mai puţin cunoscut ne este Vivaldi creatorul de operă, o pasiune puţin compatibilă cu statutul său ecleziastic. Îl regăsim mai prolific decât Scarlatti tatăl, depăşit însă de Caldara, Hasse şi Handel. A compus nu mai puţin de 24 de opere, doar 14 dintre ele existând în manuscris complet în Biblioteca de la Torino. Este un domeniu ce îşi va deschide larg porţile către noi, având mereu în fundal imaginea primadonei sale Anna Giro. Iată pe scurt, coordonatele acestui Portret de compozitor.

Antonio Vivaldi la Radio România Muzical - un tablou pe care ni-l dorim cât mai complex, cu această muzică în care descifrăm un artist orgolios, cu o imaginaţie fantastică, scriind se spune, cu o viteză mai mare decât putea fi copiată muzica sa, muzică jubilând în peisajul sclipitor al Veneţiei.

Marina Nedelcu