De 10 ori despre... orchestră cu Veronica Zbarcea

Cine nu ştie ce e aceea o orchestră? Acel amplu grup de instrumentişti care cântă împreună... Sau, mai clar, acel corp de instrumente de cele mai felurite tipuri, grupate pe categorii, fiecare categorie citind, în principiu partituri identice sau nu tocmai, adunate însă pentru a constitui un conglomerat de melodii, armonii, ritmuri convergente, divergente sau complementare...

În curgerea vremilor s-a format ceea ce astăzi numim orchestră, veritabilul instrument al dirijorului, bine gândit şi echilibrat dinamic şi coloristic, dar începuturile s-au făcut cu multe veacuri în urmă, cu paşi mici, pornind de la asocieri timbrale mai mult sau mai puţin balansate. Criteriile ce guvernau atunci par să fi fost întâmplătoare, ţinând de tipul şi numărul de instrumente avute la dispoziţie la un moment dat. De altfel, în buna tradiţie a epocii, în general instrumentele nu făceau altceva decât să dubleze vocile - căci vorbim despre vremea madrigalelor şi a creaţiilor religioase de esenţă vocală, polifonică.

De acolo la cei opt solişti, două coruri mixte, un cor de copii adăugate unui imens organism orchestral (forţele antrenate în realizarea simfoniei a opta) sau, "instrumentul dirijorului" pentru aducerea la viaţă a Simfoniei "celor 1000" a lui Gustav Mahler... Mai bine de jumătate de mileniu de dezvoltare - un drum lung pe care vom încerca să-l străbatem în aceste 10 întâlniri cu... orchestra.

Veronica Zbarcea