Invitata rubricii de marţi, 10 octombrie 2017, este pianista Adela Liculescu, o foarte activă tânără muziciană care studiază la Universitatea de Muzică şi Artele Spectacolului din Viena nu numai pian (la clasa profesorului Martin Hughes), ci, din 2016, și compoziție. Este laureată a numeroase competiţii derulate în România şi peste hotare, cele mai recente reuşite ale ei în acest sens reprezentând pretextul dialogului ei telefonic cu Irina Cristina Vasilescu.

Felicitări, în primul rând, pentru că ai câştigat două concursuri Brahms la distanţă de două săptămâni. Ai o afinitate specială pentru muzica acestui compozitor?

Aşa se pare. Am descoperit-o şi eu acum, luna aceasta. Mi-am dorit foarte mult să încerc să merg la aceste concursuri şi am învăţat piese de Brahms pentru concursurile respective şi se pare că a fost cu succes. Sigur că tot timpul am simţit că am o afinitate pentru muzica aceasta, dar nu am avut ocazia să o cânt foarte mult până acum. Mă bucur că am făcut-o acum!

Observ din CV-ul tău că eşti obişnuită să fii premiantă încă din şcoală. Atitudinea asta de învingătoare ţi-a fost insuflată de cineva anume - părinţi, profesori - sau e ceva ce ţine 100% de tine?

Nu ştiu, e greu de spus. E foarte adevărat, am început de foarte tânără cu concursurile, chiar după clasa I; sigur, concursuri de copii, naţionale. Este un training foarte bun şi cu cât înaintezi în vârstă dificultatea competiţiilor creşte, dar eu cred că este în primul rând o pregătire care este foarte importantă, mai mult decât premiul în sine, şi mai mult pentru acest aspect am vrut să mă duc la concursuri. Şi sigur că atunci când această pregătire este şi încununată de un premiu, cu atât mai bine.

Cum şi pentru ce anume te-au pregătit toate concursurile astea?

În primul rând trebuie o pregătire temeinică tehnică muzicală, trebuie pregătite piesele în sine, dar asta nu este suficient. După aceea vine experienţa de scenă. Trebuie să fii foarte obişnuit să fii pe scenă. Şi, în plus faţă de asta, concursurile mai aduc un aspect: de foarte multe ori sunt trei, patru etape care se succed într-un ritm foarte alert - într-o săptămână trebuie să cânţi de 3-4 ori, o oră fiecare etapă. Asta necesită, într-adevăr, o pregătire specială. Şi acesta este un lucru care se învaţă în timp şi este experienţă care se adună. Eu zic că este un lucru foarte bun că reuşeşti să înveţi aşa ceva pentru că după o asemenea experienţă, când ai de cântat un recital numai de o oră, ţi se pare joacă de copii. Deci, cred că din punctul acesta de vedere este un lucru pozitiv, să merg la concursuri şi să învăţ toate lucrurile acestea.

Deci faci parte din categoria rară a celor cărora le place să intre într-o competiţie muzicală.

Da, mai mult sau mai puţin. Nu ştiu dacă neapărat îmi place, dar cred că este o experienţă pozitivă şi sunt convinsă că mi-a ajutat acest lucru, am început de mică şi că am învăţat foarte mult din aceste experienţe.

Te-ai născut la Craiova, dar studiezi şi locuieşti la Viena, în Austria. De ce nu la Londra? De ce nu la Berlin? Nu ştiu… sunt două exemple de alte mari centre culturale şi universitare foarte bine cotate şi de cei care studiază muzică.

Aşa s-a întâmplat. Eu, când eram în liceu, am încercat să-mi găsesc în primul rând un profesor care să mă inspire şi care să îmi placă şi am lucrat cu mai mulţi pianişti în perioada liceului şi mi-a plăcut foarte mult de profesorul la care sunt acum, aşa că de aceea am hotărât să vin la Viena. Şi sigur că Viena e un oraş foarte frumos, un centru muzical deosebit şi este extraordinar, dar, în primul rând, am venit pentru profesor. Aşa s-a întâmplat.

Studiezi şi compoziţie. E un imbold pe care l-ai simţit acum, de a scrie muzică, sau e o dorinţă mai veche pe care abia acum ai şansa s-o concretizezi?

M-a interesat foarte mult tot ce vine la pachet cu studiul compoziţiei pentru că este o şcoală muzicală foarte bună şi e o pregătire teoretică foarte temeinică de care am simţit că am nevoie şi lipseşte din studiul instrumental. Pentru că studiul instrumental aici e foarte concentrat pe aspectul de a cânta, ceea ce este extraordinar, dar am simţi un pic nevoia de mai mult, de o înţelegere aprofundată a muzicii. Şi mai mult din punctul acesta de vedere am zis să încerc şi am dat concursul de admitere, l-am trecut …

Felicitări! Deci, practic, secţia de compoziţie vine ca o completare a actului tău interpretativ pianistic.

Exact. Nu e ceva ce neapărat voi şi termina, pentru că ei au şi multe aspecte legate de muzică contemporană şi e normal să fie aşa, dar pe mine m-a interesat mai mult partea de analiză, partea de auz muzical, care se face mult mai intens decât ce se face la pian. Practic, am câteva materii pe care le fac foarte aprofundat şi mă voi mai gândi în timp dacă voi termina sau dacă nu, dar e o experienţă foarte bună.

Ai 24 de ani, ai realizat deja foarte multe şi eşti cu siguranţă foarte ambiţioasă. Cum arată viitorul tău la modul ideal?

Îmi doresc să continui pe această cale pe care am început-o, îmi doresc să cânt concerte în continuare şi aş vrea să îmbin într-un mod cât mai armonios toate aceste aspecte ale unui muzician. Adică îmi doresc să cânt solo, îmi doresc foarte mult să fac muzică de cameră, ceea ce iubesc foarte mult, e o pasiune a mea şi, sigur, aş dori să şi predau undeva, la un moment dat. Eu cred că este un aspect foarte important să dai mai departe ceea ce ai învăţat tu însuţi şi sigur că la rândul tău, predându-le altora, înveţi foarte mult despre tine, despre muzică. De aceea aş vrea să reuşesc să îmbin toate aceste aspecte într-un mod ideal.

Deci nu visezi la faimă mondială ca pianistă?

Sunt convinsă că în momentul de faţă este foarte greu să atingi faima mondială, pentru că nu mai sunt timpurile de la 1950, şi poate câţiva, foarte, foarte puţini reuşesc să facă acest lucru, dar din păcate, la modul la care văd eu lucrurile acum, nu neapărat ating această faimă prin cântat, pentru că dacă e să ne gândim la generaţia tânără, cine a mai atins faima mondială în ultimii zece ani?De exemplu Yuja Wang, care e o pianistă extraordinară, dar şi ea a avut nevoie de alte aspecte exterioare - toată lumea vorbeşte despre cum se îmbracă, din păcate. Societatea actuală e foarte concentrată pe aspectul vizual şi pe alte aspecte şi de aceea… eu mă gândesc că este foarte important să fiu eu fericită şi mulţumită cu ceea ce fac şi… faima este un lucru adiacent. Nu neapărat faima în sine mă interesează cel mai mult. Mă interesează să devin eu cât mai bună şi să fiu fericită şi mulţumită cu nivelul pe care l-am atins.

Cum arată agenda ta pentru următoarele luni? Ce ai de făcut profesional, personal?

Voi avea concerte în perioada următoare. De exemplu, acum trebuie să mă pregătesc foarte serios. Am în 26 aprilie 2018 recitalul meu de debut la Musikverein, în Viena, şi trebuie să mă prezint foarte, foarte bine. Este o ocazie unică. Şi o să am un turneu de concerte şi în ţară. Voi cânta la anul Rahmaninov 3 la Sibiu, la sfârşit de martie, un concert de Mozart, cel în re minor la Tg. Mureş, la început de aprilie. Voi avea mai multe concerte de muzică de cameră la anul, majoritar în Viena. Dar acum, dat fiind faptul că am câştigat acest concurs Brahms la Detmold, voi avea concert cu Orchestra de Cameră din Detmold, la anul, voi avea o înregistrare de CD, acum în noiembrie voi avea mai multe recitaluri… la Leipzig de exemplu. Acum, toate aceste angajamente trebuie discutate; concursul s-a terminat de curând şi deocamdată nu ştiu tot ce va veni, dar este un program destul de încărcat şi toate acestea vin pe lângă examenul de absolvire care vine cu un repertoriu uriaş ce trebuie pregătit… Deci, sigur, e destul de mult de studiat şi de pregătit.

Dar îţi place, din câte aud!

Da. Categoric!

Transcrierea interviului: Gina Macsenţian