Răzvan, tu ai făcut 12 ani de muzică la Ploiești, la Liceul de muzică. Ai început cu vioară, ai trecut la contrabas, ai virat înspre jazz la un moment dat... Cum ai ajuns la Liceul de muzică din Ploiești în clasa I?

Lucrurile sunt destul de simpluțe. Provin dintr-o familie de muzicieni; am fost îndrumat către muzică. În clasa I am intrat la Liceul de muzică din Ploiești, la vioară. Ulterior, la sfârșitul clasei a XII-a, am intrat pe direcția asta, a jazzului. Am auzit multe înregistrări - casete, cum erau la momentul acela - și am descoperit stilul muzicii de jazz. Am fost destul de atras de ce se întâmpla pe acolo din punct de vedere armonic, ritmic și am zis că trebuie să fac parte din lumea asta.

A fost grea trecerea asta de la clasic la jazz? Pentru că mulți muzicieni sunt crispați.

Este chiar recomandat să urmezi o școală de muzică clasică şi ulterior, dacă vrei, să faci trecerea către jazz. Școlile de jazz în general încurajează formarea ca muzician de clasic pentru că, indiferent dacă ești de clasic sau de jazz, tu trebuie să ai niște noțiuni foarte clare despre instrument, tehnica instrumentului și apoi să aprofundezi și altfel de noțiuni. Am început cu muzica de jazz stilul mai soft, cu funk music. Am ascultat ceva, țin minte, Spiro Gyra, Brecker Brothers, care mi se păreau la momentul ăla puțin mai greu de digerat. Ulterior am cunoscut și soul music, am prins și niște înregistrări de la Chick Corea... am început să ascult diverse muzici, mai prindeam câte o emisiune a lui Florian Lungu...

După care ai venit la București, la Conservator, și aici ai făcut direct cursuri de jazz?

Am ajuns la Conservator și imediat am dorit să iau legătura cu domnul profesor Mircea Tiberian. Și lucrurile au mers într-un sens bun, zic eu, pentru că am făcut trecerea de la vioară la bas, la chitară-bas în primă fază. Am mers și i-am cântat domnului Tiberian, mi-a zis "da, ești talentat, se poate cânta cu tine" și ușor, ușor m-a îndrumat către contrabas. Și cred că îi sunt recunoscător pentru lucrul ăsta.

Dar în prezent nu cânți și la chitară bas? Cânți doar la contrabas?

Ba da. Sunt proiecte diferite unde ai nevoie de un alt fel de sound. În principiu, jazzul clasic este prevăzut cu contrabasul, dar pentru anumite proiecte mai spre electro, cu un altfel de sound, mai puternic, atunci poți cânta și cu chitara-bas.

Apropo de proiecte, care a fost primul ansamblu cu care ai cântat?

Primul proiect l-am avut în anul I, la începutul facultății. Făcusem o gașcă din Ploiești, cu Alex Racoviță, ulterior am colaborat și cu Anca Parghel, cu Lorin Lepădatu, cu mulți muzicieni. Era band-ul deja format cumva din Ploiești, iar la București în sfârșit primeam informație, aveam material, aveam partituri și un profesor îndrumător.

Și cântați standarde de jazz sau ce cântați la început?

La început da, am mers pe standarde de jazz pentru că orice muzician trebuie să parcurgă acea etapă - it's a must, cum s-ar spune - iar în timpul acesta am început să descopăr lumea armonică a jazzului. Ușor, ușor am început să aprofundez și mai târziu aveam să încep să compun.

Care a fost prima ta compoziție? Aici vin și compozitori de muzică clasică și aproape întotdeauna îi întreb dacă consideră că prima lor compoziție e primul lucru pe care l-au scris sau se gândesc, dimpotrivă, la primul lucru de care sunt mândri.

Mi-este puțin greu să spun care a fost prima pentru că am lucrat la mai multe piese simultan. Pare un pic ciudățel, dar ăsta este adevărul. Dacă simțeam să scriu niște muzică, puneam o linie melodică, o armonizam și încercam s-o încadrez într-o direcție stilistică. Am revenit la primele compoziții, le-am reorchestrat, rearmonizat și "problema" asta o am și acum... întotdeauna este loc de îmbunătățire. Am scris printre primele lucrări o piesă pe care ți-am adus-o și ție, se numește Break up. În principiu, am scris muzică numai când am trecut prin anumite cumpene în viață, nu chiar în cele mai bine perioade, dar asta a dat o notă de sinceritate în direcția componistică.

Din punct de vedere stilistic, pe unde se plasează muzica ta, în ce gen?

Din punct de vedere stilistic, pendulează. Este un fusion cu jazz clasic, muzică modernă și elemente de contemporan. O văd mai mult ca pe o muzică improvizată, un jazz modern să-i spunem.

Acum, cu ce trupe cânți?

În momentul de față, colaborările mele sunt în mare parte cu trio-ul pe care l-am dezvoltat la Ploiești. După cum știi, Filarmonica "Paul Constantinescu" de aproape doi ani are un departament nou, un departament de jazz. Împreună cu Sorin Zlat și Laurențiu Ștefan ne-am dezvoltat ușor, ușor în cadrul departamentului de jazz și avem concerte frecvent. Avem stagiune în fiecare lună, cu câte un invitat. Acest trio cumva este de bază în momentul de față, iar pe lângă Ploiești Jazz Trio colaborez cu mai multe grupuri. Un alt grup cu care concertez destul de frecvent pe scena jazzului românesc și nu numai se numește Fortune - Paolo Profeti, Sorin Romanescu și Iulian Nicolau.

Revenind la colaborarea ta de la Ploiești cu trio-ul, aveți și un proiect foarte frumos pe care-l derulați acum acolo. Unde mergeți, ce faceți?

Mulți muzicieni de jazz se plâng că lucrurile merg destul de greuț la noi în țară, și-atunci am gândit cum putem să facem să funcționeze mai bine lucrurile, hai să mergem la sursă. Și împreună cu Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii, și cu Georgiana Nae, directoarea artistică, ne-am gândit să inițiem un workshop; se numește Jazz Messenger in School, și luăm contact cu diferite licee, școli în care susținem un concert-lecție și explicăm exact ceea ce înseamnă și muzica de calitate. Avem un feedback foarte bun.

Apropo de generația nouă, tu ești tată a doi băieți foarte mici. Câți ani au?

Sunt tată a doi băieți minunați - 3 și 5 ani. Sunt foarte fericit!

Mulți înainte! I-am văzut cântând în niște clipuri pe care tu le postezi din când în când.

Băiețelul meu mare, Rareș, dacă mă însoțea pe la tot felul de repetiții... îți dai seama, mi-am dorit să-i insuflu bucuria asta pentru muzică... și ușor, ușor a început să-i placă să cânte la tobe. Văzându-l că are puțin ritm, l-am încurajat și, prin joacă, am început să facem tot felul de experimente muzicale ritmice, să batem în diferite lucruri și mi-am dat seama că poate să cânte.

Cum arată viitorul ideal pentru Răzvan Cojanu?

Aș vrea în primul rând să mă văd sănătos, să pot să-mi educ copiii într-o manieră foarte bună și foarte frumoasă, să-mi continui ascensiunea pe plan profesional, să scriu muzică și să bucur oamenii cu ceea ce știu eu să fac mai bine.