Călătoria noastră de astăzi are din nou o pronunţată notă subiectivă, căci amintirile mele despre edificiul cu semnificaţii speciale (în care vă invit să păşim astăzi împreună) sunt legate de evenimente muzicale deosebite. Desigur, mulţi dintre dumneavoastră au vizitat Castelul Peleş de la Sinaia, descoperindu-i frumuseţea amplasamentului, bogata ornamentaţie exterioară şi mai ales interioară a clădirii ridicate pe parcursul a peste patru decenii.

Îmi amintesc despre emoţia aparte pe care am simţit-o descoperind în detaliu multe dintre sălile şi camerele acestui castel în cadrul unei vizite într-un grup restrâns, alături de oaspeţi din lumea muzicală… Am avut senzaţia că pătrund în intimitatea vieţii derulate cândva aici… Dincolo de ceea ce cronicile spuneau despre recepţii şi primiri oficiale, despre personaje ilustre care au trecut sau chiar au locuit acolo, dincolo de imaginile de epocă în care erau imortalizate ceasurile de muzică în care regina Elisabeta se afla în faţa claviaturii pianului sau în preajma instrumentului alături de foarte tânărul George Enescu sau alţi interpreţi ai vremii respective, vă mărturisesc că mi-au rămas şi acum în suflet impresiile trăite atunci când am fost conduşi sus, pe culoarul unde se aflau camerele micuţe ale unora dintre doamnele de onoare ale reginei şi unde ne-au fost arătate şi spaţiile restrânse de locuit unde era găzduit - nu de puţine ori George Enescu, tânărul muzician preţuit şi sprijinit de Carmen Sylva…

Pagini de George Enescu - dar şi de Mozart şi de Johann Sebastian Bach - însoţesc această întoarcere în timp…