Tenorul Bogdan Mihai s-a aflat sâmbătă, 29 august 2010, pe scena Operei din Dresda, interpretând rolul Contelui Almaviva în spectacolul "Bărbierul din Sevilla" de Gioacchino Rossini. Reprezentaţia va fi reluată din luna octombrie cu artistul român în distribuţie.

Detalii despre debutul în prestigioasa instituţie lirică germană, dar şi despre spectacol şi rolul său, ne-a oferit, într-un interviu, Bogdan Mihai:

Vă aflaţi la prima colaborare cu Opera din Dresda?

Da. Şi mă bucur din tot sufletul că am avut parte de un debut extraordinar acolo, un public iubitor de frumos, care ne-a susţinut. A fost absolut superb, o atmosferă extraordinară, cu un mare maestru - Alessandro de Marchi şi cu colegii mei din distribuţie.

Cum aţi caracteriza viziunea regizorală şi în ce fel se potriveşte aceasta cu prestaţia artiştilor de pe scenă?

Regia te trimite cumva în anii `50-`60, îi aparţine lui Grischa Asagaroff, cel care i-a stat aproape marelui Jean-Pierre Ponnelle şi pot spune că este extraordinar de provocatoare şi de amuzantă. Râdem atât noi pe scenă, cât şi publicul. Cânt alături de Antigone Papoulkas - o mezzo-soprană din Grecia - în rolul "Rosina", pe "Figaro" l-am avut din Coreea - Sangmin Lee, urmând ca în octombrie, când mă voi întoarce la Dresda să facă acest rol pe Fabio Mario Capitanucci, iar "Bartholo" a fost Michael Eder - o voce absolut superbă, neguroasă, de bas autentic. Ne-am înţeles extraordinar încă de la primele repetiţii şi ne-a plăcut, cu siguranţă, să facem artă împreună.

Aţi abordat adesea rolul "Almaviva", atât la Opera Naţională Bucureşti, cât şi la Opera de Stat din Stuttgart. Se poate spune că este un rol care vă reprezintă?

Este un rol cu care mi-am început cariera şi care îmi stă aproape. Iubesc acest rol, iubesc muzica lui Rossini şi consider că în orice teatru aş cânta, întotdeauna pot să mai adaug câte ceva. Practic, "Almaviva" este un rol de creaţie şi trebuie să te concentrezi foarte bine asupra stărilor: în primul act eşti conte, în al doilea - soldat, astfel încât automat vocea, comportamentul, cuvintele se modifică, în a treia scenă sunt preot, profesor de muzică, iar tehnic vorbind vocea devine nazală. Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să ştii cum să le combini ca să aduci publicul către ceea ce înseamnă cu adevărat această operă buffa a lui Rossini - o capodoperă de altfel.

Sunteţi primul român care aţi interpretat în ţara noastră aria finală "Cessa di piu resistere" a Contelui Almaviva. O cântaţi şi la Dresda?

Nu. Este o arie pe care am cântat-o în 2007, când am debutat la Opera din Bucureşti, o arie superbă, extraordinar de grea, dar care mi-a adus multe satisfacţii. Până acum am cântat-o doar la Opera din Bucureşti, din păcate Opera din Stuttgart nu o are inclusă deoarece regia nu permite acest lucru. Dar o voi interpreta la debutul la Deutsche Oper din Berlin, de asemenea şi la Théâtre du Chatelet din Paris. Eu zic că, totuşi, "Bărbierul din Sevilla" fără "Cessa di piu resistere" parcă nu are acelaşi farmec.

Ce ne mai puteţi dezvălui din proiectele dumneavoastră?

Următoarele spectacole sunt tot cu "Bărbierul din Sevilla", pentru că mă întorc la Dresda în luna octombrie pentru o serie de cinci reprezentaţii. În acelaşi spectacol voi cânta la Deutsche Oper din Berlin sub bagheta lui Garcia Calvo, iar în luna decembrie mă voi afla din nou la Stuttgart pentru a treia stagiune, unde voi relua rolul tenorului italian din "Cavalerul rozelor". Apoi, în luna ianuarie, la Théâtre du Chatelet din Paris va fi din nou "Bărbierul din Sevilla" sub bagheta maestrului Jean-Christophe Spinosi, în regia lui Emilio Sagi; este acea producţie extraordinară care deja a apărut pe DVD, realizată în colaborare cu teatrul din Madrid. Lista de proiecte continuă cu "Don Pasquale" la Festivalul de la Glyndebourne. Sunt foarte multe proiecte, dar toate la timpul lor.