ICR Viena a lansat, la începutul lunii noiembrie, ghidul cultural Românii de pe Ringstrasse, o premieră editorială în peisajul publicistic vienez. Scris de un român şi de un austriac, Gabriel Kohn şi Peter Schubert, ghidul este dedicat marilor personalităţi româneşti ale căror biografii au marcat istoria multiculturală a capitalei austriece.

Despre ideea acestui proiect şi personalităţile lumii muzicale incluse în această publicaţie bilingvă ne-a vorbit într-un interviu domnul Gabriel Kohn, directorul adjunct al ICR Viena şi coautor al ghidului:

Ideea proiectului s-a născut, ca de obicei, din identificarea unei nişe. Privind imaginea culturală a Vienei şi, în special, prezenţa culturală românească în spaţiul urban vienez, este limpede că acest spaţiu este puţin populat din punct de vedere cultural, mai bine zis subpopulat. Astfel încât, ideea unui ghid care să conducă prin centrul Vienei de-a lungul arterei principale, de-a lungul Ringstrasse, nu face decât să expună în plan public prezenţe culturale româneşti, arhivate deja în alte lucrări, dar care până acum nu au fost niciodată expuse opiniei publice într-un format contemporan şi, în acelaşi timp, pragmatic.

Prezenţa românească la Viena este caracterizată de o anumită fascinaţie exercitată de capitala austriacă, o fascinaţie atât consumeristă, cât şi culturală. Ghidul care porneşte pe urmele românilor din capitala Austriei în ultimii 200 de ani încearcă să transforme această fascinaţie, oricum existentă, într-o relaţie mult mai apropiată de Viena. Practic, nu facem decât să apropiem oraşul şi mai mult de cei care sunt deja atraşi de el.

În ceea ce priveşte durata elaborării ghidului, acesta s-a născut ca idee anul trecut şi către sfârşitul anului 2010 redactarea sa a fost încheiată. De acest travaliu ţine însă nu doar redactarea discursivă a ghidului, ci şi închegarea concepţiei grafice a acestuia, care reprezintă o componentă absolut esenţială a laturii pragmatice a ghidului. Aşadar, cam pe la sfârşitul anului 2010 ghidul era încheiat, în 2011 el devenea o prezenţă vizibilă. Spre sfârşitul anului 2011 reuşim chiar să instrumentalizăm ghidul cultural, să-l introducem în circuitul public vienez, să-l facem să funcţioneze practic asemenea unui instrument, aşa cum a fost el gândit.

Care sunt personalităţile lumii muzicale incluse în acest ghid şi cum aţi descris legătura lor cu Viena?

Personalităţile muzicale româneşti care au lăsat urme serioase aici sau au fost, la rândul lor, marcate semnificativ de capitala austriacă sunt, desigur, foarte numeroase. O bună parte din cele 15 portrete incluse în ghid este dedicată zonei muzicale, lucru care nu este deloc de mirare atunci când ne gândim la Viena. Există mai multe categorii de personaje: unele care trăiesc la Viena o carieră extrem de solidă şi se impun în ultimii 200 de ani în memoria culturală vieneză şi la un moment dat domină scenele lirice ale oraşului. Printre figurile de acest gen se numără Viorica Ursuleac, Ioan Holender, George Enescu sau Eusebiu Mandicevski - dacă ne referim atât la voci de pe scene, cât şi la cei din spatele acesteia.

Apoi mai sunt poveşti legate de personaje cu cariere fulminante la Viena, dar cu un sfârşit ceva mai trist. Maria Ciobotaru, de exemplu, face o carieră uluitoare la Viena, dar şi în Germania, este adulată ca una dintre cele mai mari vedete ale vremii, însă sfârşitul ei timpuriu, la nici 40 de ani, îndoliază întregul oraş. O altă poveste cu un deznodământ nu foarte fericit se leagă şi de numele lugojanului Traian Grozăvescu. După succese importante în zona central-europeană, la Cluj, la Zagreb, la Budapesta, Grozăvescu vine la Viena, la Opera Populară şi apoi ajunge şi la Opera de Stat, unde devine un fel de prinţ al Staatsoper, cum îl numea presa de atunci. În punctul culminant al carierei sale, chiar înainte de a porni într-un turneu în Germania şi peste ocean, Traian Grozăvescu este ucis de propria soţie, într-un acces de gelozie, iar procesul care a urmat crimei a atras atenţia unei întregi ţări. Şi cortegiul funerar al lui Grozăvescu a strâns aproape jumătate din Viena de-a lungul Ringstrasse în momentul în care trupul acestuia era condus către gară urmând să fie înmormântat la Lugoj.

O altă poveste este cea a lui Ciprian Porumbescu, un destin, de asemenea, nu foarte fericit, dar foarte interesant, pentru care Viena este de asemenea un punct esenţial. Aici este locul în care Ciprian Porumbescu se formează, aici ia formă geneza operei Crai nou. Aici este însă şi locul în care cel mai tânăr dintre fraţii Strauss este cât se poate de dispus să studieze un Vals al lui Ciprian Porumbescu şi să-l cânte la unul din balurile României June. Aşadar, în cazul lui Porumbescu aveam de-a face cu un rol formator al Vienei, dar şi cu un bun dialog cultural între o figură muzicală românească şi vedetele austriece ale epocii.

Cam aşa ar arăta în linii mari o tipologie sumară a numelor muzicale incluse în ghid. Evident, nu putem să-l uităm pe Ioan Holender, figură emblematică a vieţii muzicale vieneze, mareşalul Operei de Stat din Viena, cel care a determinat în mod decisiv destinele Staatsoper în ultimii 20 de ani.