"La Traviata" de Giuseppe Verdi a fost titlul cu care Opera Naţională Bucureşti a ales să deschidă stagiunea 2014 - 2015, într-o nouă montare şi într-un sediu renovat în vederea îmbunătăţirii acusticii. Premiera a fost precedată de o conferinţă de presă la care au participat principalii eroi care au îmbrăcat în veşminte noi o operă de la a cărei ultime montări au trecut 17 ani. Un veşmânt nou? - o întrebare care a fluturat pe buzele tuturor, la care regizorul britanic Paul Curran a răspuns:

"Arta e ceva subiectiv ceea ce înseamnă că între ceea ce văd eu şi ceea ce vedeţi dumneavoastră este o diferenţă foarte mare Şi atunci, practic, eu voi lua aceste haine vechi şi le voi transforma în ceva a ceea ce înseamnă Christian Dior sau Yves Saint Laurent şi aş spera că dumneavoastră nu i-aţi vedea pe Mark & Spencer în spatele lor. Am plasat acţiunea acestei montări în anii '50 dintr-un motiv anume, acela că în anul 2014 nimănui nu-i mai pasă de un scandal sexual. Am ales sfârşitul anilor '50 pentru că atunci a fost ultima epocă conservatoare în care un scandal sexual putea produce foarte multă vâlvă."

Opinia criticului

Curiozitatea fiind suscitată, trebuie să recunosc că am fost nerăbdătoare la începerea spectacolului care, din motive tehnice, s-a lăsat aşteptat, gongul care anunţa ridicarea cortinei a venit cu 30 de minute mai târziu.

Vreau să trec peste aceste stângăcii care nu-şi au locul într-o o instituţie cu blazon cum este Opera Naţională, şi să vă spun ce mi-a plăcut. Într-adevăr acustica sălii s-a îmbunătăţit, "Traviata" este o montare cu costume frumoase care au eleganţa marilor case de modă, iar giuvaierul acestui spectacol a fost fără echivoc soprana Aurelia Florian, o artistă stăpână pe glasul său cu acut sigur şi cu o tehnică foarte bună, o cântăreaţă care arată bine pe scenă, aşa cum sunt cerinţele teatrului liric actual.

Producţia a avut parte de o distribuţie unitară, celelalte roluri fiind interpretate de Ioan Augustin Hotea - Alfredo şi Ionuţ Pascu - Germont, sub conducerea foarte tânărului dirijor Alexander Prior. Tempii impuşi de dirijorul în vârstă de 23 de ani mi s-au părut prea lenţi pentru o regie destul de statică, un minus pentru artiştii care în mare parte nu au reuşit să transmită emoţia şi dramatismul unei muzici atât de frumoase scrise cu 160 de ani în urmă.