Continuând, cu o dăruire rar întâlnită, susținerea unei micro-stagiuni la Câmpina, fondatorul și sufletul Societății Filarmonice, Tudor Moisin și cei care i-au fost alături din prima clipă au organizat un nou concert dedicat melomanilor din orașul natal, beneficiind de colaborarea constantă a unor interpreți binecunoscuți și publicului local tocmai prin frecventa implicare în asemenea manifestări realizate și oferite cu generozitate. Depășind probleme adesea complicate, rezolvând deopotrivă aspectele organizatorice și financiare, membrii societății au aniversat, cu acest prilej, 24 de ani de existență, pregătind de pe acum evenimente și documente prin care să marcheze, anul viitor, un sfert de veac de eforturi și reușite concretizate în seria întâlnirilor muzicale, deschiderea unei școli de muzică, din păcate confruntată cu inexplicabile piedici, dotarea cu piane și alte elemente necesare primilor pași în descoperirea tainelor muzicii pe claviatură sau pe corzi etc.

De această dată, în primitoarea sală a Casei de cultură, numeroși spectatori, parte sosiți de la Brașov sau chiar de la București special pentru acea "oră de muzică", au urmărit opusuri din creația preclasică și clasică, un ansamblu de "cordari" acompaniind, cu o... discreție excesivă demersul solistic, pentru început în Concertul brandenburgic nr 6 de Bach, în prim-plan aflându-se pianistul Viniciu Moroianu - excelent sub aspect stilistic-interpretativ într-o partitură bogată și complexă, violonistul Ladislau Csendes, multă vreme apreciat pentru cântul la viola d'amore, încercarea de a transfera sunetul non-vibrat la vioară determinând o și un non-legato și o uniformizare în zona nuanțelor, precum și tânăra flautistă Petra Pană, deosebit de bine pusă la punct, etalând un sunet frumos, o tehnică sigură și o linie elegantă, relaționându-se cu atenție, chiar dacă omogenizarea unor maniere de cânt atât de diferite devenea greu de realizat, Ladislau Csendes apărând și în calitate de coordonator al întregului ansamblu. Din păcate, sonoritatea inconsistentă a orchestrei camerale s-a regăsit și în secvența Benedictus din Missa brevis de Haydn, soprana Ștefana Tiron având șansa de a fi însoțită de același dăruit pianist Viniciu Moroianu, urmărind cu suplețe discursul vocal, căruia i-a împlinit sensurile cuprinse în ruga exprimată cu sinceritate de glasul liric de atâtea ori ascultat, de-a lungul vremii, în lucrări cu încărcătură religioasă. Iar în final, Ladislau Csendes a revenit pe podium, dar împreună cu violonista Corina Bura, pentru a aborda un Concert de Vivaldi, în care discursul solistic al celor doi interpreți s-a desfășurat cu acuratețe, cumva pe "paliere" diverse, sunetele "drepte" și cele vibrate păstrându-și identitatea într-o curgere paralelă, dar cu dialoguri și intervenții robuste și clar conturate; s-a remarcat și calitatea momentului susținut de violoncel (din păcate, numele instrumentistului nu a fost menționat), acompaniamentul orchestral păstrând aceleași trăsături (șterse) ce s-au evidențiat încă din prima clipă, poate pentru că li s-a cerut să cânte permanent estompat, poate pentru că au tratat cu detașare implicarea lor în acel proiect sau poate că, pur și simplu, sunetul lor nu are vigoarea necesară.

Privit în ansamblu, concertul duminical a fost însă extrem de gustat de spectatori, mulți dintre aceștia "descoperind" și frumusețea muzicii "de epocă" și faptul că un concerto grosso are trei părți (chiar dacă, inițial, câțiva au aplaudat după fiecare dintre ele), în timp ce soliștii au trăit satisfacția de a oferi (încă) o oră de bucurie spirituală, "recidivând" cu aceeași plăcere cu care răspund de mulți ani invitației de a evolua în cadrul stagiunii Societății Filarmonice din Câmpina, unde totul se face din pasiune, benevol, slujind o cauză nobilă, continuând o tradiție transformată în crez de aproape un sfert de veac. Iar aplauzele și starea "de bine" a celor din sală și de pe scenă constituie cea mai mare răsplată pentru munca tenace și meticuloasă a organizatorilor. Și trebuie menționat faptul că acel concert de toamnă a fost gândit și pentru a omagia amintirea unor membri fondatori ai societății, trecuți în neființă în toți acești ani de zbateri și reușite muzical-administrativ-financiare ce se vor regăsi, cu siguranță, în paginile unei monografii aniversare, a cărei apariție va marca sărbătoarea din 2015, gândită încă de pe acum cu emoție și credință.