Anvergura personalităţii enesciene, dar şi marii pianişti pe care România i-a dăruit lumii, sunt motivele care l-au adus la Bucureşti pe Josu de Solaun. A venit şi a câştigat cel mai important premiu al Concursului Enescu. L-am admirat de altfel în semifinală, interpretând Sonata op.24 nr.1 în fa diez minor de George Enescu, într-o accepţiune care ne-a făcut să redescoperim noi faţete ale acestei partituri - deopotrivă incisivă, dar şi cu infinite subtilităţi şi culori, mai ales în partea finală. Am vibrat în faţa acestei poetici enesciene, dar am rămas înmărmuriţi în faţa celei de-a doua piese din programul pianistului spaniol - incredibila Fantezie baetica de Manuel de Falla, cred, cea care i-a adus de fapt lui Josu de Solaun, marele premiu. Este una dintre cele mai dificile partituri din literatura pianistică, de o complexitate şi o amplitudine greu de descris, de asemenea foarte rar auzită pe o scenă de concert din România. Aceasta a permis o desfăşurare a calităţilor, temperamentului şi creativităţii artistului.

A urmat apoi finala - mai exact Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski, interpretat de două ori, sâmbătă 27 septembrie pe scena Ateneului Român. Iniţial în accepţiunea lui Vassilis Varvaresos, pianist din Grecia, câştigătorul premiului al III-lea. Dacă Varvaresos ne-a oferit o versiune incisivă, agresivă chiar, potrivit unui discurs în care simţi că el, protagonistul trebuie să impresioneze cu orice preţ (chiar şi cu preţul unor decalaje pentru care nu a fost întru totul în culpă),Josu de Solaun a apărut mult mai destins, matur, imprimând discursului o elocvenţă traversată de un sentiment de căldură interioară. A permis muzicii să vorbească în tonalităţi profunde. Aspectele de virtuozitate şi de strălucire nici nu sunt de pus în discuţie. A cucerit desigur publicul, dar nu în măsura în care a făcut-o Ilya Rashkovskyi, pianistul rus distins cu premiul al II-lea în marea competiţie. El a "cântat" Rahmaninov - cel de-al treilea Concert în re minor pentru pian şi orchestră cu o sensibilitate şi o nonşalanţă ce au deschis în modul cel mai direct o cale de comunicare cu publicul. Ilya Rashkovskyi şi-a "magnetizat" publicul. Însă după cum declara după competiţie preşedintele juriului, pianistul Jean Claude Pennetier, "au fost luate în consideraţie toate etapele concursului, nu doar această seară. Sunt premiile I şi II ale întregului concurs, nu doar ale acestei probe finale. Poate că sunt lucruri pe care publicul nu le-a înţeles. Noi am avut o viziune generală asupra a tot ceea ce s-a realizat aici".

Şi tot Jean Claude Pennetier a afirmat: "A fost un concurs cu un nivel foarte înalt şi mai ales foarte strâns între toţi candidaţii, ceea ce înseamnă că această competiţie atrage enorm. Regret că nu au fost candidaţi francezi, sunt puţin trist. Va trebui să le spun - trebuie să veniţi la Bucureşti. Trebuie să vă prezentaţi la acest concurs foarte bun".

Toate aceste cuvinte cu greu pot reda atmosfera serii - deopotrivă concurenţi, juriu şi public vibrând la unison, ca şi când emoţiile concurenţilor ar fi fost îmbrăţişate de întregul auditoriu... şi mai puţin de marea noastră Orchestră a Filarmonicii "George Enescu". Trebuie să spunem oare că ne-am fi dorit să o simţim la fel de implicată în derularea uneia dintre cele mai frumoase finale ale acestei ediţii a Concursului Internaţional "G. Enescu"?

Alături de cei trei finalişti, a urcat pe scena Ateneului Român pentru a fi premiată şi pianista Adela Liculescu, care a ocupat un loc în semi-finala Concursului Internaţional "George Enescu". Ea a primit un premiu special din partea Fundaţiei Culturale Erbiceanu, pentru cel mai bine clasat concurent român în această competiţie.

Tot atunci au fost decernate şi premiile pentru Concursul de Compoziţie, câştigate de doi tineri creatori români. La secţiunea simfonic a fost premiată lucrarea "Tectonum" de Sebastian Androne, pe care o vom asculta în Concertul de deschidere din ediţia 2015 a Festivalului Internaţional "George Enescu", Alexandru Ştefan Murariu primind premiul secţiunii camerale pentru lucrarea "El Niño" .

Pentru final ne oprim din nou la una dintre ideile formulate de preşedintele juriului Jean Claude Pennetier, la secţiunea pian: "Sunt toate condiţiile pentru a fi fericiţi - în această sală cu o acustică atât de minunată, în care timp de o săptămână am avut ocazia să ascultăm atâţia tineri pianişti care au talent. Şi ar fi o mare greşeală să ne gândim că doar ultimii trei sunt muzicieni adevăraţi. Toţi ne-au oferit clipe extrem de frumoase".