Vineri, 19 iulie, şi sâmbătă, 20 iulie 2014, Ţintea s-a mutat la Bucureşti. Ţintea Muzicală este un festival anual ajuns la cea de-a VI-a ediţie, care se desfăşoară sub coordonarea artistică a compozitoarelor Adina Dumitrescu şi Dana Cristina Probst. Cea mai mare parte a concertelor şi workshop-urilor au loc în cartierul Ţintea al oraşului Băicoi. Însă de doi ani, Festivalul s-a extins şi în Bucureşti.

Cele două concerte din Capitală au fost găzduite de Palatul Cantacuzino şi, respectiv, de Palatul Suţu şi au propus o serie de lucrări contemporane în prime audiţii româneşti şi chiar absolute. Toate acestea într-o interpretare pe care - mă grăbesc să o spun încă de la început - am găsit-o fără cusur, asigurată de violonista Noëmi Schindler şi de violoncelistul Christophe Roy. Acesta din urmă este fondatorul prestigiosului Ansamblu ALEPH specializat în muzică modernă şi contemporană.

Ştim că uneori acest gen este destul de greu de digerat, însă când este redat cu profesionalism şi implicare, totul capătă sens şi intenţiile compozitorului sunt puse cu adevărat în lumină. O adevărată provocare, cu atât mai mult cu cât volumul de piese în primă audiţie a fost mare. Deci deducem că duoul Schindler-Roy le-a tratat cu atenţie, studiindu-le îndelung înaintea celor două concerte şi interpretându-le cu maxim de grijă pentru fiecare detaliu.

Acum că am spus ce era mai important despre interpretare, câteva cuvinte şi despre lucrările în sine: acestea au fost semnate de Adrian Pop, Ulpiu Vlad, Adina Dumitrescu, Dana Cristina Probst şi Sebastian Dumitrescu. În fiecare seară programul s-a încheiat cu o lucrare de început de secol XX - vineri seară cu Sonata pentru vioară şi violoncel de Maurice Ravel, iar sâmbătă cu Duo-ul pentru vioară şi violoncel de Zoltan Kodaly.

Lucrările contemporane au acoperit mai multe generaţii de compozitori - de la cei deja consacraţi, până la cei în curs de consacrare.

Cum s-a văzut Ţintea de cealaltă parte a baricadei, adică de pe scenă? Vă invit să aflaţi din următorul interviu cu Christophe Roy şi Noemi Schindler:

Care sunt impresiile dumneavoastră după două zile de concerte?

Christophe Roy: Tocmai am coborât de pe scenă şi încă suntem sub efectul adrenalinei. Am descoperit cu entuziasm aceste partituri noi şi ne-am bucurat de o primire extraordinară din partea publicului - un public formidabil şi suntem emoţionaţi în faţa căldurii cu care ne-a înconjurat.

Multe dintre lucrările pe care le-aţi interpretat în aceste două zile erau prime audiţii absolute. Ce anume v-a inspirat în interpretarea lor?

Noëmi Schindler: Fiecare partitură este o lume şi această lume ne-a inspirat. Într-adevăr, acest univers al lucrărilor româneşti contemporane este foarte diferit de cel francez. Este şi o chestiune de tendinţe. Când interpretăm lucrări scrise de tineri compozitori parizieni ne dăm seama că au un stil diferit. Ne bucurăm prin urmare să avem parte de o deschidere către o altă lume şi să putem interpreta lucrări scrise de compozitori români contemporani. Asta ne îmbogăţeşte.