"O seară muzicală aparte în care sunetul este personajul principal, iar emoţiile publicului - scena." - astfel i-a întâmpinat pianistul Florian Mitrea în scurta prezentare oferită melomanilor prezenţi la încă un recital din Stagiunea de Marţi seară. Un public numeros şi entuziast ce aştepta cu nerăbdare şi interes recitalul unui pianist deja afirmat în peisajul muzical, cu un palmares important - Florian Mitrea fiind câştigătorul Concursului Internaţional de Pian Viena - Panmusica 2010 - şi cu apariţii peste hotare la care râvnesc mulţi tineri instrumentişti. Florin Mitrea a susţinut deja recitaluri la Eroica Saal din Vienna, şi la Londra la St. Martin-in-the- Fields, Catedrala St. James', Steinway Hall şi Drapers' Hall.

După concertul de la Ateneul Român urmează alte două recitaluri la Londra la St. Anne's Kew, în 4 mai şi King's Place, în 28 iunie. O carte de vizită importantă pentru un pianist în vârstă de 25 de ani, masterand la Academia Regală de Muzică din Londra, Florian Mitrea şi-a demonstrat talentul, virtuozitatea, experienţa acumulată, maturitatea şi nu în ultimul rând capacitatea de a duce la capăt cu brio un program extrem de dificil, despre care a precizat:

"Liszt este compozitorul datorită căruia cânt la pian pentru că a fost o vreme când mi-aş fi dorit ca pianul să cânte în orchestră, îmi plăcea repertoriul simfonic, dar ceea ce a făcut Liszt pentru pian m-a determinat să-mi doresc să învăţ această sonata cu care am şi ieşit prima dată în public… m-am bucurat foarte mult că am putut să o cânt… Pe de altă parte, Prokofiev se numără printre compozitorii mei favoriţi de secol XX. Am legat Schubert de Prokofiev în ideea că avem două sonate în la minor sau major dar cu o lume ideologică extrem de diferită, iar de partea cealaltă este Liszt care se joacă cu culoarea sunetului şi unde ne putem uita la culoare decât la Debussy şi atunci alegerea a fost, oarecum, simplă… Cred că fiecare compozitor a încercat să exprime o bogăţie emoţională şi de idei… La Prokofiev mă gândesc mai mult la idei pentru că el a luptat împotriva sistemului, nu s-a conformat niciodată cu cerinţele, de exemplu în partea a doua din sonată eu am încercat să o cânt mai înspre muzică de balet dar sunt unii care o consideră un scherzo sarcastic şi genul acesta de ironie în muzică nu mai era acceptat de regim. Iată câte elemente se ascund în spatele unei muzici, din aceste motive iubesc sonata foarte mult, e plină de substanţă, de idei, iar finalul care pe mine mă fascinează, parcă simţi cum războiul bătea la uşă şi se declanşa această conflagraţie care ne-a zdruncinat umanitatea în secolul XX… N-am mai cântat acasă şi presiunea a fost imensă, au fost în sală cele două profesoare care m-au format, prieteni, familie şi, desigur, e Ateneul la care, de mic, mă uitam cu smerenie…"

Un tuşeu cald şi omogen stăpânit cu o bună tehnică pianistică am sesizat în cântul tânărului muzician Florian Mitrea, într-un program în care a "mânuit" culorile sunetelor cu abilitatea unui veritabil pictor. Cu sigurantă publicul care a umplut până la refuz Sala Mică a Ateneului Român în seara zilei de 15 aprilie a vibrat, descoperind sunetul sub formă de culoare în preludiile lui Debussy, multitudinea de stări din sonata în si minor de Liszt, vocalitatea plină de expresivitate din Sonata în la minor de Schubert şi tumultul tensiunilor emoţionale din a şasea sonată, în la major a lui Prokofiev. Recitalul realizat de Florian Mitrea a stârnit ovaţiile melomanilor care au aplaudat minute în şir rechemându-l de mai multe ori la rampă.