ACUM:
15.30
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Perpetuum mobile Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Interviuri Înapoi

Marek Janowski la Victoria Hall din Geneva

Bookmark and Share
Publicat: joi, 30 Septembrie 2010 , ora 8.33

Victoria Hall din Geneva a găzduit pe 23 și 24 septembrie 2010 un concert al orchestrei Suisse Romande, sub bagheta dirijorului de origine poloneză Marek Janowski și avându-l ca solist pe pianistul Radu Lupu.


Ați dirijat un concert extraordinar la Victoria Hall, având în program Concertul pentru pian nr.5 de Beethoven și ultima simfonie a lui Șostakovici, cu numărul 15. Ce ne puteți spune despre programul ales?

Este un program cu două mentalități complet opuse: Concertul nr.5 de Beethoven este o piesă maiestuoasă, de impact, nu aș spune veselă, dar plină de grandoare pozitivă din punct de vedere al caracterului. Ultima simfonie a lui Șostakovici este, pentru a o descrie în câteva cuvinte, una din cele mai deprimante lucrări pe care a compus-o vreodată. El avea o personalitate foarte depresivă și această ultimă simfonie reflectă, de la partea a 2-a până în final, imaginea morții, citatul din Wagner din ultima parte anunță moartea.


Este acesta testamentul compozitorului?

Nu aș spune asta. După această simfonie a scris, după părerea mea, una dintre cele mai frumoase lucrări camerale moderne, și anume Sonata pentru violă. Aceasta a fost testamentul său muzical. Cred că în toate cele 15 Simfonii ale lui Șostakovici se găsește o enormă varietate, o inegalitate a calității și profunzimii muzicale. De aceea sunt foarte reticent, dirijez doar o mică parte dintre aceste simfonii, pe celelalte le omit din repertoriul meu personal. Prefer să las pentru alți dirijori lucrările cu care eu nu mă identific. Dar simfoniile numerele 15, 14 sau 8 sunt adevărate capodopere. A 15-a este impresionantă și asta se poate vedea în reacția publicului, peste tot în lume: mai întâi un lung moment de tăcere, poate și deoarece publicul are impresia că piesa va continua și apoi încep treptat ovațiile. Cred că acest program, prin caracterul pozitiv al muzicii lui Beethoven și această simfonie introvertită, aș spune mai degrabă negativistă, a lui Șostakovici, asigură o bună complementaritate.


Și pentru că ne adresăm unui public românesc, ce ne puteți spune despre colaborarea cu pianistul Radu Lupu?

Îl cunosc de ani buni și am colaborat de multe ori, în diferite orașe, spre exemplu Londra, Berlin, Paris, chiar și la Monte Carlo. S-a întâmplat întotdeauna ca în program să fie Beethoven și cred că Radu Lupu este unul dintre marii interpreți ai generației sale în privința acestui compozitor. Ne-am înțeles întotdeauna foarte bine din punct de vedere muzical și am un respect deosebit pentru dumnealui.


În România, publicul s-ar bucura de o nouă întâlnire cu dumneavoastră.

Da, există un asemenea plan, discutăm în viitor despre un proiect de mare amploare în București, rămâne de văzut dacă realizarea lui este posibilă.


Interviu de Cristian Lupeș
Traducere de Andreea Chiselev