După deschiderea stagiunii 2014 - 2015 în 14 septembrie cu spectacolul intitulat "Magia serii în sunet şi lumină", Opera Română Iaşi a oferit publicului în 23 septembrie o premieră grandioasă regizată de maestrul Andrei Şerban. "Poate din toate spectacolele mele de operă, Lucia a fost cel mai controversat. Unii comentatori au comparat cu ce i s-a întâmplat lui Patrice Chereau când a montat Tetralogia lui Wagner la Bayreuth. La fel ca el, am fost huiduit energic la premieră (deşi erau mulţi care scandau: Bravo!). Evoluţia oricărei montări care rupe tradiţia e menită să înfrunte tot felul de furtuni. Spectatorii "specialişti" de operă sunt în majoritate destul de conservatori, căci admiră tradiţia şi acceptă doar ce e cunoscut, sau mai bine zis ce vor ei să recunoască, dar refuză de la început ce e diferit… Doar că la Bayreuth, la fel şi la Bastille, toate reluările care au urmat au schimbat treptat atitudinea publicului. După 20 de ani, Lucia, când încă se reia, se joacă cu casa închisă şi asta demonstrează că felul în care am interpretat povestea, pe cât de şocant şi radical părea la premieră, avea sens, nu era doar un fel de a epata de dragul originalităţii…" - precizează maestrul Andrei Şerban într-o carte care va apărea în curând la editura Nemira. După un prim spectacol primit cu entuziasm de publicul ieşean, maestrul Andrei Şerban făcut câteva precizări despre această producţie în cele ce urmează:

Domnule Andrei Şerban, vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi acceptat să ne vorbiţi despre această nouă montare a operei donizettiene "Lucia di Lammermoor", pe scena operei din Iaşi. Spuneaţi că este unul dintre spectacolele dumneavoastră de operă dintre cele mai controversate şi că versiunea Luciei ieşene continuă ideea celei de la opera Bastille din Paris, cu diferenţe de costume, decor, epocă. Ce ne puteţi spune?

Nu cred că mai este atât de controversată azi cum a fost atunci când am avut premiera la Paris cu ani în urmă, pentru că timpurile s-au schimbat şi cred că în România, opera aceasta, producţia este primită cu mai multă înţelegere. De ce? Pentru că este vorba despre o situaţie de insurecţie, de teroare, de război, o presiune politică şi simt că oamenii din România înţeleg asta mai bine decât cei din Franţa. S-a dovedit că în primele reprezentanţii pe care le-am avut deja, spectatorii ieşeni au răspuns cu foarte, foarte mare entuziasm, deci nu o putem numi o controversă.

Spuneaţi că sunt diferenţe de costume, decoruri şi epocă. Ce aduce nou?

Diferenţele nu au mare importanţă. Sunt diferenţe de 20 de ani, sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, dar nu asta contează. Contează faptul că este un fel de concepţie asupra spectacolului de operă care este extrem de inovator pentru România, unde încă din păcate, spectacolele de operă suferă de o tendinţă conservatoare, învechită şi prăfuită, care nu face decât să oprească contactul unei generaţii pline cu acest mare, mare eveniment care este muzica, teatrul, drama şi muzica împreună, pe care deja de la Wagner încoace încercăm să-i dăm viaţă şi asta este important. Important este că opera trebuie să însemne ceva pentru azi, pentru ce se întâmplă în lume azi, acum, aici. Prin muzică, prin cântec şi prin dramă suntem obligaţi să fim foarte interesaţi de ce se întâmplă pe scenă şi că opera trebuie să ne aducă şi mai mult în realitate decât să ne îndepărteze. Muzica este arta supremă, dar în acelaşi timp este o artă care trebuie să ne cuprindă în tot, în sentiment, în gândire, în simţire, în intuiţie, în tot. Deci asta este important, nu faptul că am schimbat perioada istorică.

În modul în care aţi interpretat povestea Luciei la opera din Iaşi, aţi găsit colaboratori cu deschidere către ideile dumneavoastră? Cum s-au integrat ei în această versiune?

De aceea revin la Iaşi. Am început la Iaşi acum doi ani cu "Indiile galante", care a fost iarăşi un eveniment foarte bogat şi fericit pentru mine. Dar revin la Iaşi, pentru că aici, la această operă şi cu colectivul operei ieşene, şi cu Beatrice Rancea la cârma ei, şi cu spectatorii ieşeni care sunt extrem de generoşi şi de deschişi faşă de propunerile care le aduc eu mă simt foarte bine, exact din ce aţi spus, deschiderea, acesta este un cuvânt foarte important. Toţi sunt deschişi ideilor mele şi scenografii, şi cântăreţii, şi tehnicienii şi în special publicul care vine fără prejudecăţi la operă. Important e să vii fără prejudecăţi, să vii deschis pentru a primi ceva altfel, o experienţă nouă, proaspătă, care te surprinde, care te şochează, care te atrage.

Special pentru această montare a fost adus de la opera Metropolitan, Vlad Iftinca. Ce ne puteţi spune despre această colaborare?

Vlad este în primul rând un tânăr artist extrem de apreciat la New York, la Metropolitan. Este un pianist corepetitor al celor mai mari cântăreţi din lume, iar acum el îţi începe o carieră de dirijor, dar debutează ca dirijor la Iaşi şi cred că este un artist cu un viitor destul de mare şi promiţător, fiindcă îmi place foarte mult nu numai cum dirijează, are o energie, se implică extrem de mult muzical, dar în plus ceea ce este foarte important, cunoaşte foarte bine vocile, îi ajută pe cântăreţi, ceea ce se numeşte în limba engleză coach, îi antrenează, îi ajută vocal să-şi dezvolte anumite expresii care sigur le servesc foarte mult nu doar la cântec, ci şi la jocul de scenă.

Domnule Andrei Şerban, vă mulţumesc. Vă urez succes la acest al doilea spectacol din seara aceasta şi de ce nu, poate se va juca această montare şi peste 20 de ani, aşa cum se întâmplă la opera Bastille.

Să v-asculte Domnul. Ar fi bine. Vă mulţumesc şi eu.