În ediţia din 1 februarie, la "Muzici tradiţionale", vom continua incursiunea în lumea dansurilor populare româneşti şi vom face o călătorie imaginară în vestul, centrul şi nord-vestul ţării, în regiunile istorice româneşti Banat, Transilvania şi Crişana.

Muzica bănăţeană…

… a intrat puternic în conştiinţa publicului, începând cu anii `80 ai secolului trecut, mai ales din cauza unor polemici intense, în centrul cărora s-au aflat influenţele sârbeşti, care deveniseră destul de puternice, la acea dată. Dincolo, însă, de aceste aspecte, să le numim "estetice", folclorul muzical bănăţean impresionează mai ales prin vitalitate şi, nu în ultimul rând, prin pregnanta, inconfundabila şi impresionanta eterofonie de tip balcanic, care se naşte prin suprapunerea simultană a cel puţin două variante distincte ale aceleiaşi melodii, în timpul interpretării de către instrumentele soliste ale tarafurilor sau fanfarelor din această regiune. Melodiile dansurilor bănăţene, cu nume generice precum "Sorocul", "De doi", "Pe picior", dar şi generale, ca "Brâul" şi Ardeleana" relevă, în primul rând, diversitatea şi bogăţia lor.

Muzica de joc din Transilvania…

… este atât de complexă încât nu poate fi surprinsă în întregul ei decât printr-o aprofundare treptată, concentrică şi sistematică, prin reveniri succesive, prin audiţii şi (mai ales!) prin vizualizarea jocurilor tradiţionale care se practică, încă, în acest ţinut multicultural românesc. Taraful tipic pentru Câmpia Transilvaniei şi pentru zonele adiacente este trio-ul de coarde transilvănean, formaţie care cuprinde în componenţa ei vioara, viola şi contrabasul. Fiecare instrument al acestui ansamblu are un rol bine determinat şi determinant în desfăşurarea sonoră, pe trei niveluri: melodic, armonic şi ritmic. Dansurile transilvănene sunt numeroase, exprimând acea unitate în diversitatea stilistică proprie culturii orale româneşti din această regiune. Sunt jocuri de perechi şi fecioreşti, cu nume generice precum "Ardeleana", şi "Învârtita" dar şi individualizate doar aici, cum ar fi "Româneşte", "Purtata", "Ţarina", "Bărbuncul" sau "Fecioreşte". Ritmul asimetric şi inegalitatea succesiunii duratelor, armoniile modale neobişnuite sunt doar câteva elemente care concură la definirea unui stil aparte pentru jocurile din Câmpia Transilvaniei.

Crişana…

… este cel mai întins ţinut tradiţional din vestul României, cuprinzând zone etnografice cu particularităţi definitorii, de la sud spre nord, precum Zarandul, Câmpia Aradului, Crişurile şi Codrul. Aflate în perimetre de interferenţă stilistică, muzicile reprezentative pentru acest ţinut îmbracă deseori forme de expresie caleidoscopice, cu împrumuturi evidente din meleagurile învecinate. Instrumente mai puţin obişnuite, precum vioara cu goarnă (în Bihor) sau configurări speciale, prin suite construite pe principiul dinamizării progresive a ritmurilor şi mişcărilor (în Codru) sunt doar două exemple din mulţimea celor care suscită interesul ascultătorilor pentru aceste tipuri muzicale tradiţionale româneşti din Crişana.

Vă invit, aşadar, să descoperim împreună universul fascinant al culturii orale româneşti, duminică, 1 februarie 2015, de la ora 19.00, în cadrul emisiunii "Muzici tradiţionale".