Reţetă pentru articole

Un anume Orchiş publica prin 1911 în ziarul Rampa, dedicat teatrului, muzicii, literaturii şi artei, la rubrica Simfonicul de duminică câteva idei despre cum trebuie să se scrie o critică muzicală. El dezaprobă înşirarea de lucrări interpretate, apoi formularea câtorva cuvinte elogioase la adresa fiecărui interpret sau prezentări succinte ale pieselor muzicale, propunând criticilor "a expune în mod sincer, cinstit şi imparţial părerile, dacă le ai, asupra bucăţilor din program şi a execuţiei lor".

Santinela vigilentă

...după cum şi-a spus Mihail Mărgăritescu - poate cel mai profund şi avizat critic muzical de la începutul secolului XX - formulează şi el câteva principii pentru activitatea jurnalistică. Un subiect aparte în articolele sale îl avea creaţia muzicală românească "în recursiunile mele muzicale voi căuta a fi călăuzit de cea mai mare dreptate şi obiectivitate şi de dorinţa de a încuraja talentele născânde, de a admira şi a face faţă de tot ce ni s-ar părea şarlatanie sau reclamă pură. Santinelă vigilentă, voi pândi toate încercările muzicale ale compatrioţilor mei, demne de sprijin, şi voi contribui, pe cât îmi va fi cu putinţă, a le scoate la iveală!"

1898 - 1920

Între aceşti ani a apărut în ţara noastră o serie de publicaţii - reviste şi ziare - în care muzica ocupa un loc de frunte. Această polifonie de articole dedicate artei sunetelor constituia pe de o parte o bază educaţională pentru tânăra generaţie, iar pentru interpreţi şi creatori un barometru al epocii. Printre aceşti creatori de opinie se numărau - Mihail Mărgăritescu, Henrich Göring sau Oscar Spirescu.

Vă aştept, sâmbătă, 22 noiembrie 2014, de la ora 10,30 la Radio România Muzical să parcurgem încă o filă de istorie la - Bucureştiul muzical de altădată, episod în care Lelia Zamani, muzeograf, ne va vorbi despre publicul de operă de pe la 1900.