Evenimente Înapoi

In memoriam Helgomar Răducănescu

Publicat: vineri, 21 Februarie 2014 , ora 10.25
Un recital de lied stătea să înceapă la Sala mică a Palatului. În așteptare, vorbeam pe șoptite cu o colegă de Radio. Un domn impozant, cam de vârsta a treia, aflat chiar în fața noastră, se întoarse și mă întrebă: - "Sunteți Ligia Ardelean? - Da." Îmi asculta emisiunile, mă recunoscuse după glas și dorea să-mi pună la dispoziție discoteca sa personală, dacă eram interesată. Mi se mai făcuseră asemenea oferte și eram sceptică; "cine știe ce vechituri hârâite și zgâriate o fi având!?" - îmi spuneam. I-am mulțumit cu politețe, am strecurat cartea sa de vizită în poșetă și... am uitat-o acolo vreme de câteva luni. Apoi l-am sunat totuși; în cel mai rău caz pierdeam câteva ore... Dar, spre marea mea surpriză, aveam să descopăr un tezaur. Și nu mă refer doar la discuri - muzică clasică, mai ales vocală, de la înregistrări istorice la cele mai noi apariții pe CD din lume - ci și la personalitatea celui ce le achiziționa. Așa am câștigat un colaborator de cursă lungă, extrem de prețios pentru Radio România Muzical și ascultătorii săi. Au trecut de atunci vreo 20 de ani.


Domnul Profesor Helgomar Răducănescu a știut să-și îmbine armonios prestigioasa carieră universitară din cadrul Facultății bucureștene de Medicină Veterinară cu pasiunea pentru muzica bună. Ca meloman, a fost mult mai mult decât un împătimit colecționar de discuri. A fost, câtă vreme a mai avut vigoarea fizică necesară, un neobosit spectator de operă și concert, extrem de interesat de tânăra generație; frecventa producțiile Universității de Muzică, era nelipsit din Studio-ul 8 al Radiodifuziunii Publice la concertele organizate de Rodica Sava sub genericul "Muzicieni de azi, muzicieni de mâine". Avea o cultură muzicală foarte bogată, o memorie extraordinară, o curiozitate nestăvilită, un simț critic incisiv, îndulcit totuși cu un dram de umor și bonomie.


Era dintotdeauna, dar mai ales în ultimii ani - când nu prea mai putea ieși din casă - un fidel și foarte atent ascultător al emisiunilor noastre muzicale. Ne știa pe toți, cei de la RRM, ne urmărea cu exigentă dragoste. Personal, m-am considerat privilegiată prin colaborarea cu domnia sa. Nu dorise inițial decât să-mi ofere accesul la discurile sale prilejuind astfel și ascultătorilor radio posibilitatea de a le cunoaște. Spunea că o bucurie nu e întreagă dacă nu e împărtășită, deci singur nu se putea bucura îndeajuns de comoara sa. Nu voia să apară la microfon, prefera să rămână anonim, dar până la urmă l-am convins. A prezentat sute de discuri în rubrica Inedit a emisiunii mele "Opera omnia", am realizat împreună, dialogând liber, numeroase emisiuni din ciclul "Povestea unui personaj", ulterior lăsându-l să-l susțină singur, asemenea ciclului "Arhive lirice".


Tot la dânsul am apelat în câteva rânduri pentru pauzele unor transmisiuni directe din Festivalul de la Bayreuth, iar discoteca sa a constituit principala sursă de noutăți și pentru ultimul meu ciclu de emisiuni radiofonice, "O/RA cu Ligia Ardelean". De câte ori ne întâlneam sau doar vorbeam la telefon ținea să-mi spună ce i-a plăcut dar și ce nu i s-a părut prea reușit în ele. Faptul că știam că mă ascultă mă stimula, exigența domniei sale îmi sporea autoexigența, lucru pentru care îi voi rămâne pentru totdeauna recunoscătoare. Ulterior colaborării noastre efective domnul Helgomar Răducănescu a devenit invitatul Luminiței Arvunescu la "Seara de operă", mai ales în stagiunile de vară ale acesteia, unde prezenta, din inepuizabila-i discotecă, lucrări rar sau deloc difuzate pe posturile românești de radio.


Cea de-a 83-a aniversare (1 ianuarie 2014) l-a găsit pe un pat de spital unde a rămas până de curând, cu aparatul de radio la îndemână, fixat pe postul RRM. N-a mai apucat să asculte ultimele CD-uri comandate, dar a solicitat să-i fie aduse acolo și le-a ținut o noapte alături de dânsul sperând că se va delecta cu ele la întoarcerea acasă. N-a fost să fie.


L-am condus deunăzi pe ultimul drum. Odihnească-se în... armonie!



Ligia Ardelean