Arhivă : Știri muzicale din Bucuresti Înapoi

Mihaela Ursuleasa - un succes deplin pe scena Radio-ului

Publicat: joi, 21 Februarie 2008 , ora 11.51
Pianista Mihaela Ursuleasa şi Orchestra de Cameră Radio au putut fi urmărite miercuri, 20 februarie 2008, in Studioul ?Mihail Jora? al Radiodifuziunii Romane, intr-un program din care au făcut parte piesa ?Codex Brassoviensis? de Dan Dediu, Concertul nr. 20 K 466 in re minor pentru pian şi orchestră de W. A. Mozart şi Simfonia a II-a D. 125 in Si bemol major de Fr. Schubert. La pupitru s-a aflat maestrul Horia Andreescu, dirijor foarte sigur pe mijloacele sale de expresie şi pe maniera in care işi urmăreşte demersul artistic, impunandu-se cu o gestică fermă, esenţializată, dar temperamentală, elegant ca ţinută şi mişcare, fără nimic decorativ sau inutil. Prima lucrare a serii a fost piesa pentru orchestră de coarde, inspirată de documente muzicale transilvane ale secolelor trecute intitulată ?Codex Brassoviensis? a compozitorului Dan Dediu, partitură scrisă anul trecut şi dedicată Sibiului, capitală culturală europeană in anul 2007. Prin ?Concertul nr. 20 in re minor pentru pian şi orchestră, K 466? de W. A. Mozart, tanăra pianista Mihaela Ursuleasa s-a dovedit aceeaşi fire sensibilă, echilibrată, cu o eleganţă şi strălucire cu totul deosebită in expresie, tratand fiecare parte a acestui concert cu o adevărată măiestrie. Răspunzand ovaţiilor prelungite ale publicului, protagonista ne-a oferit ca bis ?Studiul-tablou op. 39 nr. 9? de S. Rahmaninov şi Piesa-fantezie ?Warum? de R. Schumann, cu multiple combinaţii de culori, stări sufleteşti descoperite de solistă, in această lume a muzicii. In finalul concertului am audiat Simfonia a II-a D 125 in Si bemol major de Fr. Schubert. Concepţia, structura formală, orchestraţia unei astfel de simfonii, plasată pe domeniul aparţinător incă stilului clasic, dar in spaţiul căruia adia romantismul, fac deosebit de interesantă această lucrare. Faptul că publicul nostru a uitat să se foiască in scurtele pauze dintre părţile simfoniei, in dorinţa de a nu rupe vraja momentului, reprezintă, asemenea aplauzelor entuziaste din final, cea mai bună dovadă că impactul a fost puternic şi succesul deopotrivă. Andreea Pogor