Emmanuel Macron, proaspătul preşedinte al Franţei, cel mai tânăr din istoria ei, este şi unul dintre puţinii politicieni contemporani despre care se poate spune nu numai că sunt apropiaţi de domeniul muzical, ci şi că stăpânesc cântatul la un instrument; pentru că Emmanuel Macron a urmat timp de 10 ani cursurile Conservatorului din Amiens, oraşul său natal, unde a studiat pianul acordându-i-se, la final, premiul al III-lea - conform practicilor din învăţământul francez de specialitate. De asemenea, se pare că el este şi un împătimit de karaoke...

Într-un interviu de săptămâna trecută, pentru site-ul ClassiqueNews.com, Emmanuel Macron comenta, de altfel, că i-ar plăcea să cânte din nou la pian "de îndată ce va avea timp" şi că este ataşat în mod special de muzica lui Robert Schumann şi de cea a lui Liszt. Despre Schumann el afirmă că "vine cu reprezentări şi sentimente pe care nu le pot găsi nicăieri altundeva". Iar pe Franz Liszt, Macron îl descrie în următorii termeni: "acest mare european, un modern decis - incandescenţa Anilor de pelerinaj rămâne nealterată după atât de multă vreme".

Când a ocupat postul de ministru al economiei, în 2014, în cotidianul "Le Monde" se scria că Macron era deja cunoscut drept "Mozart de pe Elysée" - informaţie întărită, în acelaşi an, în "Die Welt". Iar conform jurnalistei Anne Fulda, biografa lui Macron, soţia acestuia ar fi spus unui prieten că în anii în care-i era profesoară se simţea de parcă "ar fi colaborat cu Mozart".

Precedentul exemplu ilustru de preşedinte-pianist rămâne Richard Nixon. Totuşi, de atunci şi până în prezent, la faima politicienilor americani cu abilităţi muzicale de luat în seamă a mai contribuit, bineînţeles, Condoleezza Rice, cândva Secretar de Stat - şi ea cu evoluţii pianistice decente în public, unele chiar şi în compania marelui violoncelist Yo-Yo Ma.