Bine v-am regăsit! Sper că vă amintiţi, vorbim despre creaţia mozartiană timpurie pentru pian şi vioară.

După ce tânărul compozitor de 8 ani dedicase un set de Sonate reginei Charlotte, urmează un ciclu scris pentru Prinţesa Carolina a Olandei, fiica lui Wilhelm al IV, Prinţ de Orania. Sonatele au fost scrise la Haga în 1766 şi publicate ca op.4, astăzi purtând numerele de catalog Kochel de la 26 la 31.

A fost un fragment din Sonata K 26 în Mi bemol major, singura din acest set scrisă în 3 părţi, celelalte având doar două mişcări. Iată acum şi expresiva mişcare mediană, care se deschide în do minor.

Sonata mozartiană K 30 în Fa major se deschide cu un Adagio în care mâna dreaptă a interpretului trece constant peste stânga, punctând melodia în bas cu un interval de octavă. Acompaniamentul de la mâna stângă este în ritm de triolete care par să privească în timp spre cele din partea a II-a a Concertului pentru pian K 467 în Do major. Iată partea lentă din Sonata K 30. Dacă în primele exemple aţi ascultat alături de vioară clavecinul, această versiune interpretativă este cu pian.

Rondo-ul final, adică partea a III-a a Sonatei K 30 de Mozart este scris în tempo de Menuet.

Ultima apariţie a refrenului este întreruptă de un pasaj în care tema apare în tonalitate minoră, într-un expresiv Adagio. Acest fragment conduce spre finalul lucrării, aducând un neaşteptat aer de lirism.

Cu finalul sonatei KV 30 de W A Mozart, vă reamintesc, în vârstă de 10 ani atunci când a compus acestă creaţie, se încheie astăzi Ghidum melomanului începător. Pe data viitoare!