Bine v-am regăsit, la un nou episod dedicat creaţiei camerale beethoveniene.

Marele compozitor german se anunţase în lumea muzicală în 1795 prin cele 3 Trio-uri cu pian op.1, despre care am vorbit în ediţiile precedente, pe care le regăsiţi tot aici, pe site-ul nostru. Apoi, timp de aproape 10 ani, nu a mai scris în acest gen, revenind la el după finalizarea Simfoniei a VI-a, Pastorala, în vara lui 1808. Iniţial prevăzuse să compună în continuare două sonate pentru pian sau o altă simfonie. Dar, aşa cum i-a scris editorului său, a decis să scrie nişte trio-uri, pentru că "repertoriul de astfel de lucrări este insuficient".

Cele două Trio-uri cu pian op.70 au fost scrise cu uşurinţă. În toamna lui 1808, Beethoven locuia în casa prietenei sale apropiate, contesa Marie von Erdödy. În salonul ei muzical au fost interpretate pentru prima dată noile lucrări, Trio-ul în Re major pe 10 decembrie şi cel în Mi bemol major, pe 31 decembrie. Au fost publicate în primăvara anului 1809 şi dedicate Contesei, deşi Beethoven, în stilul caracteristic, plecase deja la acel moment din casa acesteia, după o ceartă violentă cu unul dintre servitori.

Aţi ascultat fragmente din partea 1 a Trio-ului op.70 nr.1, caracterizată de contraste, dinamice şi de textură instrumentală, dar şi disonanţe.

În Trio-urile op.1, Beethoven pusese deja cele două instrumente de coarde - vioara şi violoncelul, în lumina reflectoarelor, cum s-ar spune, asta prin comparaţie cu Trio-urile lui Mozart şi Haydn, dominate de pian. Acum însă, în op.70, emanciparea instrumentelor de coarde este completă, cei trei protagonişti fiind egali în cadrul discursului sonor, cu un joc contrapunctic ce va reprezenta unul dintre momentele de glorie ale stilului clasic vienez.

Subtitlul Trio-ului op.70 nr.1, "Fantoma" provine de la partea a 2-a a lucrării, în re minor - cea mai lentă mişcare din toată creaţia lui Beethoven - marcată Largo assai ed espressivo - şi totodată, cea mai impresionistă, să spunem. Materialul tematic fragmentat, armoniile instabile, sumbre şi texturile cvasi orchestrale produc extraordinara tensiune a acestei muzici.

Trio-ul cu pian op.70 nr.1 este singura lucrare beethoveniană de maturitate în acest gen în trei părţi. Finalul, Presto, aduce teme graţioase şi texturi cristaline, dar şi un umor capricios, în prima temă.

Cu finalul Trio-ului cu pian op.70 nr.1 în Re major de Beethoven se încheie astăzi Ghidul melomanului începător. Pe data viitoare, când vorbim şi despre Trio-ul op.70 nr.2!