Bine v-am regăsit, în lumea Cvartetelor de coarde beethoveniene!

Anul 1809 ar putea fi numit anul "Mi bemol major" al compozitorului, care a creat atunci 3 lucrări importante în această tonalitate - Concertul pentru pian şi orchestră nr.5, Sonata pentru pian op.81a "Les Adieux" şi Cvartetul op.74, subiectul rubricii noastre de astăzi!

Serenitatea celor 3 lucrări ne arată că Beethoven se afla într-o perioadă de stabilitate. Cvartetul op.74, din introducerea căruia aţi ascultat un fragment, a fost intitulat "al harpelor", datorită unor arpegii în pizzicato pe care Beethoven le aduce tot în cadrul primei părţi.

Partea a II-a, lentă, este scrisă în La bemol major, în formă de rondo și tinde spre melancolie, cu o adresare muzicală directă, descrisă de comentatori drept "inocentă".

Urmează, ca parte a III-a a Cvatetului Harpelor de Beethoven un Scherzo puternic în do minor, care ne aminteşte de Simfonia a V-a.

Pentru ultima parte, Beethoven a scris o serie de variaţiuni... care îl anticipă pe Brahms. Iar ultima mişcare a Cvartetului op.67 în Si bemol major de Brahms ar putea fi descrisă chiar ca un "set de variaţiuni pe variaţiunile lui Beethoven". Iată ultima parte din Cvartetul beethovenian.

Cu ultimele pagini din Cvartetul op.67 în Mi bemol major ”al harpelor” de Beethoven se încheie astăzi Ghidul melomanului începător! Pe data viitoare!